Ai dreptul să visezi!

Ai datoria să crezi că toate visele pot deveni realitate şi să incerci să le duci la indeplinire.
Ai obligaţia să spui nu tuturor acelora care incearcă să-ţi ucidă visele şi care incearcă să te convingă de inutilitatea efortului!
Ai voie să crezi că totul este posibil, iar atunci totul va deveni posibil.

5 cu 3 este o tensiune, care de regulă se indentifică cu starea de comă. Dacă totul e o mare minciună, atunci cum poţi explica cuiva că un astfel de comatos e mai viu decat toţi cei pe care-i vezi urland din toţi plămanii că sunt vii? Cum poţi explica unui director de spital şi unor doctori că omul pe care aceştia au incercat să-l ajute nu va veni vreodată să le mulţumească pentru asta? Cum să le spui că starea asta specifică legumelor e ceva obişnuit pentru el şi ca tine de normal in ce-l priveşte? Omul acela ştia de unde vine "boala" şi mai ştia că nimeni nu-l poate ajuta cu adevărat. Acesta este motivul pentru care nu se va simţi dator vreodată să spună mulţumesc. Nu poate distinge nuanţele prieteniei, şi ajutorul acela venea de la un mare prieten. Mulţi prieteni fac muzica. Vecinătăţile fac singurătăţi. Atat de multe planuri ale realităţii in fiecare clipă trăită cu adevărat.... Atatea niveluri ale conştiinţei in fiecare amintire ce formează o conştiinţă... Atat de simplu e cumplitul labirint al vieţii.iţi doreşti idealul?! OK, atunci trebuie să trăieşti ca un ideal, indiferent de utopia in care-l plasează analiştii vremelniciei. Aceşti autostopişti ai vecinătăţii, raportată la starea de imediat. Vecinii... vecinii vieţii adevărate. E plină lumea de vecini. Unii se pot folosi de ei ca de o armă... Cine şi impotriva cui luptă?

Căderi in lumea adevărată, unde, pe o stradă cu două benzi, un nebun merge pe o a treia...
Vecinii, vecinii mei... of, of, of!
Uneori ii plang, deşi am aflat că acum, de cand cu "Zece", se inchiriază mai lesne şi cu o mai mare bucurie apartamentele de pe unde stau eu...
O lume dementă!

Se mai răzvrătesc ei din cand in cand, că dau muzica prea tare şi intotdeauna la ore "nepotrivite", şi-mi bat in pereţi... Mă enervez teribil atunci, mai ales că nu o fac suficient de des. Oare există o oră potrivită pentru a da muzica la maximum? Adică asta in afara oricărei ore?

Vecinii mei... săracii...
Ii cred in stare să jure cu mana pe Biblie că am omorat pe cineva de cateva ori anul trecut şi, sincer, ar cam avea dreptate, dacă stau şi-mi amintesc ce se putea auzi din casa asta... Oare ce o fi in mintea şi-n sufletul lor acum, cand văd că "mortul" e mai viu ca oricand? Of, of, of... viaţă grea asta de vecin!

Cum să le poţi da o explicaţie?
Cum să rămai calm şi să incerci să afli o explicaţie? Cum să inţelegi starea de comă?
Cum să explici şi, mai ales, pe inţelesul cui rezultatul unei contraexpertize a nivelului de alcoolemie, cand scrie negru pe alb că aceasta are valori incompatibile cu viaţa?

Se schimbă lumile şi se modifică raporturile noastre cu noi inşine. Parcă ne minţim mai greu, indiferent de cine se impotriveşte schimbării. Nu mai contează de unde vine răul, din care lumi ale lumii. Incepe să nu mai conteze in cate fărame ţi-e sfăramat sufletul sau cate valenţe are boala numită generic "personalitate multiplă". E gata! Nu mai merită să ne ascundem prin vecinătăţile vieţii, să ne risipim prin vecini şi prin judecăţile lor de valoare. Pierdem ceva infinit mai preţios. Ne pierdem pe noi inşine, şi noi suntem minunea! Multă vreme minunile aveau raporturi de incompatibilitate cu lumea reală. Nu mai e cazul!

Ai dreptul să visezi!
Ai obligaţia să ieşi din starea de comă!
Ai dreptul să speri, chiar dacă speranţa are valori teoretice incompatibile cu viaţa, după mintea tuturor "vecinilor"...
Ai şansa ca de acum să nu mai accepţi să-ţi fii propriul vecin!
Nu există taine pe care un nebun să nu le poată vedea şi inţelege. Au nebunii Dumnezeul lor. Se pare că asta e singura vecinătate firească. Uneori, nebunii visează crini, şi atunci ştiu că tot ce au făcut ei a avut un inţeles şi o finalitate bună. Un "vecin" e apărat de acum inainte de o forţă mai mare decat tot răul de pe pămant.

"Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se indeplinească...." E o scuză numai bună pentru imbecili! Totul e să fii pregătit şi să ai o inimă mare.
Aşa-mi place cand imi ies chiar toate cate-mi pun in cap! Uneori mi se face frică...