Al doilea val: in 2007 sau in 2008?

Calendarul extinderii Uniunii Europene, cu un al doilea val, e deja o certitudine. Romania si Bulgaria vor adera la 1 ianuarie 2007.

Voci interioare, de la noi, n-au ezitat sa-si exprime ingrijorarea: oare nu e prea devreme? Asa ca a fost avansata ideea ca ar fi mai bine sa cerem o amanare. Pana prin 2010. Ca sa ne pregatim temeinic.

Ar fi intr-adevar mai bine? In nici un caz. Ar fi chiar mai rau. Mai intai, nu ne garanteaza nimeni ca in 2010 va mai trece prin gara noastra vreun tren al extinderii. Asa ca o cerere de amanare ar fi riscanta. Cat priveste pregatirea temeinica… sa fim seriosi. N-o sa facem noi in trei ani ce n-am facut in 150 de ani. Apoi, populatia are deja in fata un orizont de asteptare: 2007. A incepe, acum, sa mutam hotarele timpului ar fi periculos. Rezultatul ar putea fi o dezamagire cumplita, la nivelul intregii noastre societati, urmata de o demobilizare totala.

S-au facut insa auzite, imediat, si voci de la varful Uniunii Europene. A aparut ideea, deja larg imbratisata, a unei clauze suplimentare de aderare. O clauza ce va face posibila amanarea cu un an a integrarii… in cazul neindeplinirii unor criterii asumate.

E normal ca un tratat sa aiba si clauze. Asa ca nu poate fi decat normal ca o astfel de clauza sa fie cuprinsa in Tratatul de aderare. Caci, in conditiile derularii negocierilor intre Romania si Uniunea Europeana, nu este exclus nici riscul unor intarzieri. Nu putem spera la solutionarea optima a problemelor convergentei reale si nominale daca noi si Uniunea Europeana nu vom ajunge la intelegeri bune, si daca noi nu vom face tot ceea ce am promis ca facem. De altfel, timpul amanarilor a expirat. Acum e timpul infaptuirilor.

Programul de aderare cuprinde etape si termene pe care nu ne putem permite sa nu le respectam. Daca, insa, le vom respecta, atunci importante fonduri straine, in principal de la Uniunea Europeana, vor intra in cantitati apreciabile. Si, desigur, vor antrena expansiunea investitiilor si un ritm tot mai inalt al cresterii economice. Romania n-ar fi un caz singular. In urma cu nu prea multi ani, tari ca Portugalia, Spania sau Grecia au cunoscut procese similare in perioada integrarii lor europene. Implinirea unui astfel de tel, pentru care merita sa luptam, ne va rupe de tentatia de a imparti in tensiune saracia. Mai mult, vom incepe sa invatam cum sa impartim bogatia.

E cazul sa intelegem, in sfarsit, ca timpul trece repede. Nu mai avem ragaz sa ne inghesuim in "sala de asteptare", unde sa primim vesti despre eforturile de armonizare a continentului. Am in vedere eforturile altora. E vremea sa actionam si noi. Altfel, ne vom confrunta cu tendinta cea mai nedorita: inrautatirea starii economice si a starii sociale.

Traim intr-un timp al unor schimbari profunde. Deviza "Prin noi insine", lansata in anii interbelici, dar abandonata din cauza ca nu era actuala, cu atat mai putin ne spune ceva astazi. Gandirea sociala, astazi, e determinata de o noua tendinta, devenita dominanta: inaintarea lumii spre globalism.

Sigur, traim pe o planeta si intr-un timp in care evenimentele nu se produc simultan. Sau, chiar si atunci cand se produc simultan, nu au efecte imediate pretutindeni. Din motive diferite: limite culturale sau tehnologice in nenumarate tari, prejudecati, politici de izolare. Plus decalajele economice. Dar nu mai spera nimeni, in prezent, ca astfel de limite vor putea fi depasite fara strategii globale.

Ar fi absurd sa gandim ca Romania ar putea sa faca fata valului globalizarii, ce vine implacabil peste noi, prelungind stagiul in afara Uniunii Europene. Mai ales ca nu avem vreo alternativa optima. Sansa noastra, pentru viitorul apropiat, este Uniunea Europeana. Chiar daca multor romani, din toate straturile sociale, nu le face deloc placere sa accepte schemele rigide, gen "patul lui Procust", impuse de dreptul comunitar si de normele economice ale Pietei Comune.

Intr-adevar, "schemele europene" au nenumarate constante si prea putine variabile. Apoi, modelele despre care discutam acum intens, pe toate lungimile de unda, sunt excesiv de "tehniciste", fiind orientate unidirectional catre problematici economice. De aici critica des auzita, cu deosebire in cercurile intelectuale, ca oamenii nu traiesc numai in cadrul lor material. Un adevar greu de contestat. Dar fara rezolvarea problemelor economice, multe dintre ele spinoase, nu ne vom putea bucura pe deplin de celelalte valori.

Romania va avea o sansa de prosperitate numai daca va adera pe deplin la "schemele" impuse de Uniunea Europeana. Si numai daca va fi in stare sa respecte pactul de stabilitate si crestere economica.