Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a întâmplat săptămâna trecută, în Teleorman, judeţul în care s-a născut “cel mai iubit dintre pământeni”, ceea ce nu înseamnă şi cel mai fericit, întrucât Marin Preda numai fericit n-a fost în viaţa lui pământeană. Să fi fost, n-ar mai fi devenit scriitor, cu atât mai puţin, unul mare, chiar mare de tot, un fel de munte nu doar al literaturii române, ci şi al zonei de câmpie unde a venit pe lume. Doar că nu toţi oamenii de aici i-au descoperit înălţimea. Vedeau, atunci când Marin apărea pe acasă, pe băiatu’ ăla al lui Tudor Călăraşu, care a scris, cică, o carte despre ei, şi dacă a scris, ce?, asta n-avea cum să-l facă mai breaz ca alţii, să-i fi plăcut munca, nu s-ar fi apucat de scorneli, aşa cum nu s-a apucat Marin ălalatul, Dragnea, siliştean şi el, ce-a ajuns ditamai generalul! Un general înseamnă ceva, pe când un, cum îi zice, maică ?, a, da, scriitor, pe când unul d-ăsta nu poate fi cine ştie ce!
Şi azi, când “muntele” nu-i mai vizitează, şi nu-i mai vizitează fiindcă e acolo tot timpul, în memoria pământului ce-i păstrează urmele paşilor încă de când era copil până la drumul cel de pe urmă, la Siliştea-Gumeşti nu prea se moare de dragul lui Marin Preda. Se moare de murit, dar din cu totul alte pricini. Cu toate astea, săptâmâna trecută, Marin Preda a fost un scriitor fericit. Altminteri, de ce-ar fi râs cu atâta poftă? I-am auzit, şi nu numai eu, ci toţi scriitorii adunaţi să-l omagieze, hohotele de râs în salcâmii ce continuau să stea de veghe asupra satului. şi i-am observat ochii veseli privindu-ne toată ziua de sus. Altminteri, de ce-ar fi fost cerul atât de albastru? şi atât de multă lumină în ziua aceea de sfârşit de septembrie?! Pot spune că teleormănenii mei şi, în primul rând, ai lui, au făcut, în fine, ce trebuie ca ediţia cu numărul paisprezece a festivalului care-i poartă numele să fie la înălţimea celui mai înalt munte din Câmpia Burnazului. O strângere conjudeţeană de mână pentru Adrian Gâdea, Stan V. Cristea, Elena Popa şi Timotei Stuparu.
Faptul că Marin Preda părea fericit la el acasă i-a făcut şi pe scriitorii veniţi să-l sărbătorească fericiţi. Dacă n-a fost aşa, îi rog pe Florentin Popescu, Dumitru Augustin Doman, Nicolae Oprea, Horia Gârbea, Sorin Preda, Victoria Milescu, Peter Sragher, Ştefan Dorgoşan, Mihai Stan, Rodica Lăzărescu, George Coandă, Şerban Codrin, Corneliu Ostahie, Ana Dobre, Florin Burtan, Gheorghe Stroe, Liviu Nanu, Liviu Comşia şi toţi ceilalţi să mă contrazică. Ştiu însă că n-o vor face. De dragul fericirii lui Marin Preda, a puţinei fericirii pe care şi-o permite în noua lui viaţă, cea de dincolo de viaţa aceasta, fiul-scriitor al plugarului din Siliştea-Gumeşti, cunoscut sub toate cerurile limbii române sub numele de Moromete!
