Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu, nu e vorba de slujba mea, deşi din cănd in cănd, şi eu am oarece resentimente. Nu mi-am imaginat vreodată că replica "Am o slujbă naşpa rău" imi va aduce vreun motiv de bucurie. Săptămăna trecută am descoperit insă in revistele Variety şi Hollywood Reporter două articole care menţionau Romănia intr-un context frumos, elegant, ba chiar lăsau loc de inţeles că TIFF-ul e o manifestare de calibrul altor festivaluri mari.
Nu, nu e vorba de slujba mea, deşi din cănd in cănd, şi eu am oarece resentimente.Nu mi-am imaginat vreodată că replica "Am o slujbă naşpa rău" imi va aduce vreun motiv de bucurie. Săptămăna trecută am descoperit insă in revistele Variety şi Hollywood Reporter două articole care menţionau Romănia intr-un context frumos, elegant, ba chiar lăsau loc de inţeles că TIFF-ul e o manifestare de calibrul altor festivaluri mari.
Premiera mondială a filmului "I really hate my job" a avut loc la Cluj, iar revistele din industria de profil spuneau că alegerea s-a făcut in baza faptului că in distribuţie se află Oana Pellea şi Alexandra Maria Lara. Ştirile continuau cu o altă informaţie, cum că in cadrul aceluiaşi festival, va fi proiectat şi filmul căştigător la Cannes, "4..., 3..., 2.." in regia lui Cristian Mungiu. Altfel spus, Romănia cinematografică era foarte glamuroasă văzută de peste hotare.
Doar că de acasă, lucrurile nu se mai văd la fel. Acum ceva vreme am purtat o lungă conversaţie cu Oana Pellea; tocmai ce se intorsese de la filmările de la "Am o slujbă naşpa rău" şi era impresionată teribil de organizarea echipei tehnice şi de actori.
"Eu la «I really hate my job», unde am lucrat cu cele trei actriţe foarte bine cotate acum in Marea Britanie, am găsit o atmosferă extraordinară. Stăteam pe scăunelele noastre, nu am auzit o bărfă, o discuţie deplasată. Pentru că nu ai timp, jur, nu ai timp să te intereseze decăt munca. Ne aplaudam una pe alta şi ne bucuram una de alta, pentru că eram toate in acelaşi film. şi găndeai «de reuşita ta ţine şi reuşita mea». Era... magie. Şi totul venea din felul de a vedea această meserie", imi explica Oana Pellea atunci.
Citește pe Antena3.ro
Cănd am intrebat-o de ce nu e la fel şi la noi mi-a răspuns: "La noi e chestia asta pe care n-am inţeles-o niciodată şi n-am cum să o inţeleg: competiţia. Cum poate să existe competiţie in artă?! Nu există competiţia asta. Competiţia este cu tine, numai cu tine. Cu căt e celălalt mai bun, cu atăt eşti şi tu mai bun."
Mi-am adus aminte de discuţia aceasta zilele trecute cănd mi s-a povestit o intămplare care are iz de banc. O tănără actriţă in plan de afirmare, a fost solicitată să acorde un interviu pentru o revistă foarte serioasă, culturală. I s-au trimis intrebările pe mail şi se găseau printre ele şi lucruri de genul "de ce ai acceptat să joci in telenovele?" precum şi comparaţii intre film şi telenovelă, ca pentru publicul serios care citeşte săptămănalul in cauză. Cum a reacţionat duduia? A trimis inapoi un mail cu dosarul ei de presă, specificănd că acolo vor găsi genul de intrebări la care vrea să răspundă!
Recunosc că nu mi s-a intămplat niciodată aşa ceva, deşi in arhiva mea de interviuri se află multe nume de pe genericele filmelor mari sau din bibliotecile lumii, dar cred că dacă aş fi fost in locul celui care a primit acest răspuns aş cam fi zis "Am o slujbă naşpa rău pentru că trebuie să scriu despre asemenea făpturi."
"I really hate my job" rulează in cinematografe de o săptămănă şi, chiar dacă nu este un film care va avea un mega succes la box office (din nenumărate motive... britanice), trebuie să mergeţi să-l vedeţi. Scaunele de cinematograf par brusc mult mai inguste cănd incepem să ne umflăm in pene de bucurie că "ale noastre" sunt de la egal la egal cu "ale lor". Din fericire, ajung acolo doar cele care nu găndesc niciodată "urăsc asta", despre nici un aspect al muncii lor, fie el şi colateral, cum ar fi răspunsurile pentru o revistă culturală.
