Ambasadorul mondial al Marii Britanii: J. Clacson

Fără îndoială că rasiştii sunt proşti. Vorbesc de rasiştii declaraţi, mânaţi în ideal şi atitudini de permanenta ură faţă de semenii oarecum diferiţi. Nu ţintesc aşadar micile şi trecătoarele accese de ciudă, pricinuite de te miri ce brunet care insistă cu cerşetoria, fiindcă nu i-ai dat destul.

Domnul J. Clacson este un astfel de prost. Cine i-a urmărit măcar una dintre ediţiile serialului de televiziune unde, la BBC, prezintă cu entuziasm infantil motoare şi automobile – fără de care el ar fi nul - , ar putea  fi uimit însă de alegaţia mea, căci individul cu pricina, aparent, este departe de a fi tolomac. Tocmai de aceea mă simt dator cu o precizare medicală: domnul J. Clacson nu este un oligofren pe  care neurologia  îl poate plasa în vreuna dintre categoriile ştiinţifice: debil mintal, imbecil sau idiot. Nu. El este covârşit de prostia sprinţară, cea care, în prezent, îi reuneşte pe toţi “ normalii de succes”: infractorii onorabili, corupţii, vanitoşii, lacomii, invârtiţii, descurcăreţii, “campionii”, ariviştii şi - fiindcă lista este lungă-, o închei cu rasiştii pomeniţi.

Cum nimic nu este întâmplător, din numele său adevărat a fost de ajuns să scot o literă spre a-l obţine pe cel din titlu : Clacson; un nume absolut pe potriva rolului său din televiziunea britanică: cel de clacson rasist.
Românii, cei pe care, făţiş, domnul J. Clacson îi pune periodic la zid – alături de indieni, de africani  etc. – au însă o formidabilă definiţie-ghicitoare pentru piesa sonoră, aflată în dotarea oricărei rable – deopotrivă a celor din mass-media - şi căreia englezii îi spun “horn”: “Scula asta are mare căutare:/ Niciodată golul n-a sunat mai tare”.

Cum domnul Clacson este un mercenar bine plătit de fabricanţii de automobile, spre a le fi promovate produsele, iată că recentul succes de piaţă al mărcii româneşti Dacia Sandero nu l-a lăsat indiferent, trebuind să vitupereze în stilul său golănesc, ieftin, banal şi tupeist - aşa cum face oricare precupeaţă la piaţă –, împotriva automobilului amintit şi, bineînţeles,  împotriva românilor.

Asocierile vrut ofensatoare, forţate  ca nuca-n perete, s-au iscat  în creieraşul ăstui “copchil” de de 2 metri “graţie” unui pretext: etichetarea falsă pe care firmele importatoare vest-europene au făcut-o pe carnea de cal, provenită cu acte în regulă din România, spre a o vinde cu profit drept carne de vacă. Altcumva spus, nişte  proşti sprinţari din categoria lacomilor cu ştaif eruropean – alţii decât fabricanţii de motoare -, şi-au găsit clacsonul în infantilul J.

Iată ce zicea în direct, nu demult, domnul Clacson de la BBC : “Citeam în ziare că Dacia Sandero are 90 de cai putere. Dar cu tot ce se întâmplă în ultima vreme, de unde ştim că nu e vorba de vaci putere? Abatoarele alea, de unde se spune că provine carnea de cal, sunt în România, se pare”. Şi continua:” Noi am fost în România odată şi am văzut mulţi oameni pe căruţe cu vaci şi cai”. Moment în care, unul dintre colegii de platou, l-a completat, cu rafinament britanic:” Toţi fermierii se plângeau că trebuie să mulgă caii!”

Că prin atitudinile şi emisiunea sa domnul Clacson slujeşte comsumismul, încălzirea globală şi poluarea atmosferei, este o certitudine. Cum tot cert este şi faptul că, prin rostirile sale de bodegă, se pune şi în slujba poluării spirituale a telespectatorilor din întreaga lume.

Cineva, candid, s-ar putea întreba cum de o instituţie respectabilă  ca BBC permite unui nieca-nimeni ca domnul Clacson sa îi păteze imaginea? Răspunsul e simplu: mai întâi, că banii nu au miros. Apoi, esenţialul: gulerelor albe aflate, la conducerea postului, le convine de minune rostirea xenofobă a individului, întrucât purtătorii lor, “europeni şi civilizaţi” fiind, nu o pot face. Deocamdată...

Aşa se face că maxima latină Quod licet Iovi, non licet bov -, însemnând  “Ce e permis lui Jupiter nu este permis şi boilor” ( în engleză - "What is legitimate for Jove (Jupiter), is not legitimate for oxen") -  îşi  dovedeşte la BBC şi aplicaţia inversă, unde boul poate spune orice.

Acum, dacă privind la faţa de cabalină mereu  satisfacută a individului, cititorii vor obiecta  la paralela mea cu cornuta, am iar o explicaţie: el, trăind într-o ţară liberă, e foarte posibil ca asta să i se tragă exact de la mulsul cailor, pomenit în emisiune. Nu de către români, ci de către vreun gospodar englez, cu care e posibil ca individul să fie căsătorit.