Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A trecut aproape neobservat. Până şi cireşele l-au abandonat, uitând de propriul pârg. Până şi ziua, care trebuia să fie cea mai lungă din an, şi-a numărat repede secundele în poală, spre bucuria nopţii. Relatările de genul "crepusculul a avut durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, amurgul s-a prelungit toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor nopţi albe" s-au chircit în poveşti de adormit copiii. Iar o subliniere de genul că a fost ca şi cum soarele şi-a luat o zi repaus pare chiar o indecenţă. Zilele trecute a fost solstiţiul de vară. Aproape că nu mai contează data, deoarece el, solstiţiul, s-a pierdut pe undeva printre mişcări sociale, panică şi alte lucruri ale realităţii brute, brutale am putea spune. Vara astronomică, ca şi vara "normală" au devenit "so antisocial". După solstiţiul de vară, lumina devine mai zgârcită, şi de abia când întunericul ne va potopi din ce în ce mai devreme vom realiza că am călcat, imperceptibil, peste şansa zilei transformate în eternitate. Au mai fost zilele trecute şi Sânzienele, dar nu ştim câţi şi-au mai adus aminte de acele făpturi ireale, fantastice, albe, frumoase, binefăcătoare. Deşi, având în vedere că tradiţia populară spune că "cine le vede nu le crede şi cine le aude nu le răspunde", ele ar putea fi "so social". Să aveţi un week-end plăcut şi o săptămână mângâiată de curajul unei coroniţe de flori!
