Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Infinit superioară calitativ navigaţiei pe net, alunecarea prin propria bibliotecă poate oferi rezultate uimitoare. Astfel am aflat, căutănd cu totul altceva, că un cimpoi este compus din: A. Suflaciu, alcătuit din cartuş şi inel; B. Carabă, compusă din bucea, lulea răsuflătoare şi caraba propriu-zisă, simplă sau dublă; C. Bizoi, care conţine şoc, mijlocariu şi deloc surprinzător bizoi, şi D. Burduf.
Infinit superioară calitativ navigaţiei pe net, alunecarea prin propria bibliotecă poate oferi rezultate uimitoare. Astfel am aflat, căutănd cu totul altceva, că un cimpoi este compus din: A. Suflaciu, alcătuit din cartuş şi inel; B. Carabă, compusă din bucea, lulea răsuflătoare şi caraba propriu-zisă, simplă sau dublă; C. Bizoi, care conţine şoc, mijlocariu şi deloc surprinzător bizoi, şi D. Burduf.
Căutăm un echivalent pentru "hornpipe", cuvănt care descrie atăt un instrument de suflat, căt şi un dans popular din Anglia medievală, dar şi melodiile baroce pe care le-a inspirat. Printre cele mai cunoscute, un fragment din "Muzica apelor" a lui Haendel şi muzica de scenă pentru "Abdelazer", compusă de Henry Purcell şi reluată de Benjamin Britten in variaţiunile cunoscute sub numele de "Ghid de orchestraţie pentru tineret".
Partea muzicală este căt se poate de clară. Dar ce sau cine era sau este Abdelazer? Un dicţionar onomastic cu pretentii etimologice oferă două interpretări, ori "robul destinului", ori "robul strălucirii", o enciclopedie literară m-a condus spre numele autoarei, Aphra Behn, pare-se prima scriitoare profesionistă din istoria literaturii engleze.
Citește pe Antena3.ro
Născută in 1640, crescută impreună cu copiii unei familii instărite, Colepepper, la care mama ei lucra ca dădacă, Aphra ajunge in 1623 in Surinam, in America de Sud. Acolo intălneşte o căpetenie de sclavi africani, care aveau să devină subiectul celei mai cunoscute opere literare pe care a produs-o, romanul "Oroonoko".
După un an, la intoarcerea in Anglia, Aphra se căsătoreşte cu un neguţător de origine olandeză sau germană, un anume Johan Behn. Gurile rele susţin, şi atunci, şi acum, că măritişul era destinat acoperirii inclinaţiilor ei erotice, era bisexuală. Acest fapt i-a mărit popularitatea.
La vărsta de 26 de ani este recrutată de serviciul de spionaj al Regelui Charles al II-lea şi trimisă in Olanda. Numele de cod, Astrea, va deveni pseudonimul ei literar. Ajunsă iubita unui important personaj din familia regală olandeză, reuşeşte să obţină secrete politice pe care le pune la dispoziţia coroanei britanice.
Fără mare folos. Regele Charles o plătea cu mare greutate sau deloc. Imprumuturile au aruncat-o pe Aphra in inchisoarea datornicilor, din care iese abia in 1669, prin bunăvoinţa unui misterios binefacător rămas anonim.
Se imprieteneşte cu diverşi literaţi, poeţi, romancieri, dramaturgi, publică romane, i se joacă piese de teatru, cunoaşte succesul mai ales prin "Scrisorile de dragoste ale unui nobil către sora sa", "Piratul" şi "Oroonoko". Aphra Behn intră in eternitate in 1689, după o viaţă scurtă, trăită, cum spunea chiar ea, "pentru plăcere şi poezie".
Ignorată pentru presupusa ei lipsă de decenţă in puritanul secol al XIX-lea, ajunge la momente de glorie in secolul xx, cănd Virginia Woolf o defineşte ca fiind "cea care a căştigat dreptul femeilor de a spune ce găndesc".
In epoca ei, Aphra a avut curajul să descrie şi să analizeze sexualitatea feminină atăt prin personajele create, căt şi prin propria existenţă. Astăzi, purtătoarele de cuvănt ale revoluţiei sexuale o consideră una dintre influenţele pozitive ale culturii contemporane.
Janet Todd, voce feministă şi critică extrem de influentă, analizează aluziile la incest şi homoerotism in contextul opresiunii rasiale şi sexuale. Tot ea a disecat speculaţiile legate de aparenta identificare a autoarei cu personajele pe care le-a creat. Asemănarea dintre numele scriitoarei şi cel al prostituatei Angellica Bianca din "Piratul" i se pare incărcată de semnificaţii.
Mai puţin entuziast, cunoscutul critic Harold Bloom o defineşte pe Aphra Behn drept "dramaturg de măna a patra" şi consideră relativ recenta ei popularitate drept un accident cultural. Mai rămăn de pomenit căteva fraze, citate cu multă căldură intr-un studiu semnat de Vita Sackville-West:Â "Iubirea nu mai este plăcere atunci cănd nu mai este un secret", "Schimbările, noutăţile sunt sufletul plăcerii" şi mai ales "Nimeni nu este mai păcătos decăt un sfănt in tinereţe".
Am putea adăuga observaţia plină de amărăciune:Â "Banii vorbesc intr-o limbă inţeleasă in toate ţările", legată poate de amintirea incurcăturilor financiare din cariera ei de spioană.
După trei secole şi jumătate, muzica inspirată de o rudă a cimpoiului, din piesa acestei tulburătoare eroine a culturii europene, este mult mai cunoscută decăt opera ei literară. Nu ca atare, ci ca semnal al emisiunilor difuzate sub sigla "Eurovision".
