Anul care vine

Anul care tocmai se încheie a fost unul plin de încercări grele, oscilaţii, tensiuni, probleme neprevăzute.

Su­bi­ectul principal pentru meseria de jurnalist, politica puterii, a fost un furnizor de maxime dezamăgiri.

Frustrarea majorităţii românilor s-a am­pli­ficat enorm, generând tensiuni so­ci­ale.

Să enumerăm împreună câteva probleme: ameninţarea pier­de­rii locului de muncă, tăierea salariului, batjocorirea pensionarilor (în special a rezerviştilor şi veteranilor Ar­ma­tei Române), mărirea preţurilor ca efect al măririi TVA, devalorizarea monedei naţionale, scăderea puterii de cumpărare. Toate aceste lovituri sub centură, date milioanelor de oa­meni îngrijoraţi oricum de efectele cri­zei economice, au generat o stare de spirit extrem de proastă. Că e vor­ba despre proprietarul unui SRL, de un bugetar din sănătate, educaţie sau căi ferate, ori de angajatul unei firme private unde au scăzut dramatic vânzările, pentru toţi, anul 2010 a fost unul greu. Aş spune insuportabil pentru mulţi.

Cei care se află astăzi la putere promit în mod mincinos de mai bine de 2 ani că România va ieşi din criză. Preşedintele, primul-ministru, o sea­mă de miniştri, parlamentari ai ma­jo­rităţii. Nu ştiu ce au de făcut pen­tru a da forţă şi curaj economiei pri­vate să iasă din prelungita comă. Habar nu au cum se relansează o ţară aflată în derapaj continuu de peste 700 de zile. Dar falsează mereu, interpretând „o placă” a competenţei si­mu­late. Cu mici excepţii, guvernanţii de azi sunt manageri de mâna a treia, pri­cepuţi doar la emiterea de facturi de la firmele lor către entităţi de stat, de unde să încaseze sute de mii de euro lunar. Unii chiar milioane. Tră­iesc în lumea lor, nu ştiu şi nu pot să facă din domeniul pe care-l conduc unul funcţional şi performant. In­com­petenţa oamenilor aleşi pe crite­rii politice este, din punctul meu de vedere, o chestiune infinit mai gravă decât corupţia şi aroganţa care-i domină pe cei mai mulţi.

Cu siguranţă, 2011 nu are cum să fie un an mai bun cu astfel de personaje. Vom avea turbulenţe, sacrificiile vor continua pentru cei mulţi şi cu venituri mici şi medii.

La fel ca înainte de 1989, mulţi se vor refugia în familie şi cercurile de prieteni, refuzând să mai discute despre politică „pentru că toţi au dezamăgit”. O izolare nefericită, care va duce la un absenteism fără precedent al implicării oamenilor simpli. Majoritatea va spera într-o minune divină, să scape de calvarul acestui regim. Minoritatea se va implica pentru o schimbare. Rezultatul este un efort insuficient.

Partidele de opoziţie, destul de bune de gură, sunt restante masiv la capitolul acţiune. N-au imaginaţie, se limitează la declaraţii, întâlniri, emisiuni de televiziune. Poliţiştii şi angajaţii din Finanţe le-au dat o lecţie de reacţie sănătoasă. Dacă pierd şi oportunitatea uriaşă din 2011, având peste 60 la sută în sondaje şi o dorinţă populară masivă de schimbare, cei din opoziţie vor rămâne în scaunele lor călduţe din Parlament. Şi atât.

Pentru că politica e cum e şi eco­no­mia merge precum căruţa pe un drum de ţară, pentru noi, jurnaliştii, 2011 va fi şi el un an plin. Sper să văd cât mai puţini semeni apăsaţi de nevoi, griji, probleme. Dincolo de eforturile noastre zilnice suficient de mari, avem de făcut un lucru important. Să ne rugăm la Dumnezeu pentru sănătatea noastră şi a celor dragi.