Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi s-a spus de mic ca trebuie sa fiu modest, dar nu mi s-a spus nici cat si nici ce-i modestia. O virtute are in consecinta castiguri si pierderi, iar cand n-are o definitie clara poate sa semene cu orice altceva. Modestii cartierului in care am copilarit erau oameni resemnati. La femei, mai ales, modestia echivala cu un gen de supunere feudala. Nevasta care indura totul in tacere era pilda de modestie.
Chestiunea modestiei trebuie discutata numai la cei care pot mult, au mult, gandesc mult, dar si la ei printr-un vizavi cu lacomia si ingamfarea multului. Toata lumea e muncita de intrebari, numai ca unii sunt munciti de ele devreme. Cand am intrebat un unchi de ce trebuie sa fiu modest, el a stat un timp pe ganduri, aproape ca-i auzeam rotitele mintii cum i se invarteau tocite si ruginite in cap, ca sa-mi raspunda, privindu-ma aspru in ochi: D-aia! A fost primul mare beneficiu, dintr-o lunga serie de esecuri, in sustinerea ideii ca in orice pierdere exista si o doza de bine. Am inghitit in sec, am conchis ca nu de la unchiul acela aveam sa iau toata viata lumina, dar m-am ales cu intrebarea cu care imi castig si azi painea: De ce?
Exersand-o, in cele mai diferite si chiar confuze momente ale anilor de scoala, si ajungand tot mai des la unele raspunsuri, care angajau intrebari si mai imperioase, instinctul de aparare m-a dus la minciuna. Am pus toate raspunsurile la interbari in seama unor celebritati care trebuiau crezute, fiindca – vorba unchiului cu rotitele creierului obosite – d-aia erau celebritati. Am citat frecvent ziceri care nu fusesera spuse de clasicii si inteleptii lumii niciodata. Cum ar fi bunaoara cugetarea lui Confucius ca 'Apa e buna'. Mi-a venit pe limba s-o rostesc intr-o zi in care, neavand nimic de mancare acasa, am menajat-o pe mama, biata de ea, rostind a doua jumatate a unei constatari fara continut filozofic: Cand n-ai ce manca, e buna si apa. Am mancat o cana cu apa si am dat vina pe Confucius, care ar fi zis cel dintai ca apa e buna. Ulterior, am descoperit ca faimosul intelept chinez spusese cam acelasi lucru, dar nu pentru ca era lihnit, ci in relatie cu principiile primordiale ale vietii.
Deprinderea de a minti naste deprinderea de a nu mai fi sigur pe ce-ai mintit. Cand spui de multe ori o vorba de a ta ca si cum ar fi a unui mare artist, iar publicul reactioneaza incurajator, numai minti cu complexe. Minti convins si cu folos. Ce conteaza cine ce a zis, daca zicerea e cu folos general? E o proba de modestie la fel de buna ca oricare alta. Sa sporesti gloria unui om care a meritat-o nu-i un pacat.
Citește pe Antena3.ro
