Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rusia a redeschis în Arctica sute de situri militare din epoca sovietică, se arată într-un raport Departamentului american al Apărării.
China, care se descrie ca un stat „aproape arctic”, are, de asemenea, ambiții în regiune și a anunțat că intenționează să construiască un „Drum al mătăsii polare”. China a pus ochii pe resursele minerale și pe noi rute maritime, pe măsură ce banchiza se retrage odată cu creșterea temperaturilor.
„Din ce în ce mai mult, Republica Populară Chineză și Rusia colaborează în Arctica prin intermediul mai multor instrumente ale puterii naționale.”, se arată în raportul Pentagonului.
„Deși există în continuare zone semnificative de dezacord între Republica Populară Chineză și Rusia, alinierea lor tot mai mare în regiune este îngrijorătoare și Departamentul Apărării continuă să monitorizeze această cooperare.”, mai precizează documentul.
Luptă crâncenă pentru rutele maritime
Rutele maritime arctice sunt utilizate tot mai mult pentru conectarea economiilor majore prin Oceanul Pacific și Oceanul Atlantic, pe măsură ce încălzirea globală micșorează banchiza și permite perioade mai lungi fără gheață pe mare.
Moscova și Beijingul colaborează pentru a dezvolta rute maritime arctice, deoarece Rusia încearcă să livreze Chinei și mai mult petrol și gaze, în contextul sancțiunilor occidentale, în timp ce chinezii vor o rută maritimă alternativă pentru a-și reduce dependența de Strâmtoarea Malacca.
„China a participat la afacerile arctice în conformitate cu principiile de bază ale respectării cooperării reciproc avantajoase și ale dezvoltării durabile și a consolidat colaborarea cu alte părți pentru a susține pacea și stabilitatea.”, declara, ieri, pe de altă parte, Mao Ning, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe.
Experți în domeniul securității și atașați militari regionali susțin că dependența Chinei de rutele maritime din Oceanul Indian este considerată o vulnerabilitate strategică pentru Beijing, în special în cazul unui conflict cu Taiwanul.
Raportul Pentagonului adaugă că Beijingul încearcă să profite de „dinamica în schimbare din Arctica pentru a obține o influență și un acces mai mari, pentru a profita de resursele arctice și pentru a juca un rol mai important în conducerea regională.”.
Prezență militară sporită
Potrivit Pentagonului, Rusia dispune de aproximativ 40 de spărgătoare de gheață, în timp ce Paza de Coastă a SUA are doar două spărgătoare de gheață operaționale, care vor ajunge în curând la sfârșitul duratei lor de funcționare.
În timp ce alianța de securitate occidentală NATO include șapte din cele opt state arctice, Rusia deține cea mai mare parte din teritoriul regional și cea mai dezvoltată prezență militară în zonă, mai subliniază Departamentul american al Apărării. De asemenea, Rusia continuă să investească masiv în Arctica și să își renoveze instalațiile.
China are doar trei spărgătoare de gheață și nu este un stat arctic. Cu toate acestea, efectuează adesea acolo cercetări, despre care SUA afirmă că au legătură cu domeniul militar. Mai mult, Beijingul încearcă să promoveze Arctica ca spațiu comun, obținând în același timp acces la regiune, prin intermediul investițiilor.
Americanii trec la acțiune
În acest context, armata americană a anunțat, la începutul săptămânii, o nouă strategie de consolidare a prezenței sale în regiunea arctică, care devine tot mai disputată din punct de vedere militar, pe măsură ce schimbările climatice determină topirea gheții marine și deschid noi culoare.
În încercarea de a contracara Rusia și China în Arctica, Departamentul Apărării și-a prezentat noul plan, care include o abordare pe mai multe direcții: investiții în mai multe nave spărgătoare de gheață, instruirea forțelor pentru Arctica, investiții în baze regionale și construirea de tehnologii avansate pentru misiunile din regiune, cum ar fi aeronavele și infrastructura de comunicații.
Secretarul adjunct al Apărării, Kathleen Hicks, a anunțat că noua strategie „este un pas important înainte, pentru a ne asigura că Arctica rămâne stabilă și sigură, acum și în viitor”. Hicks a afirmat că activitatea chineză și rusă în Arctica este „foarte vizibilă și îngrijorătoare”.
„Elementul strategic se poate transforma rapid într-un element tactic, asigurând faptul că trupele noastre au pregătirea, echipamentul și procedurile de operare pentru mediul arctic unic, într-un demers ce ar putea face diferența dintre succesul și eșecul misiunii.”, a adăugat Hicks, într-o conferință de presă.
„Este imperativ ca forța comună să fie echipată și instruită cu ceea ce are nevoie pentru a opera în Arctica.”, a mai spus ea.
Antrenamente specifice și colectarea de informații
Planul Departamentului Apărării se concentrează pe o strategie de îmbunătățire a senzorilor, a informațiilor și a schimbului de informații, pe colaborarea cu aliații și partenerii pentru a consolida prezența SUA, precum și pe demararea mai multor antrenamente și exerciții în Arctica, în vederea obișnuirii trupelor cu frigul și a implementării de noi tehnologii concepute pentru regiunea înghețată.
Strategia include modernizarea rețelei de radare și senzori, gestionată de către Comandamentului Nord-American de Apărare Aerospațială, precum și investiții în sateliți, care să asigure „acoperirea” întregului teritoriu arctic.
Pentagonul intenționează, de asemenea, să investească în avioane și drone cu echipaj uman, specifice regiunii arctice, precum și în echipamente și tehnologii pentru vreme rece, pentru a permite trupelor să se desfășoare la temperaturi de minus 50 de grade Fahrenheit.
Iris Ferguson, adjunct al secretarului adjunct al Apărării pe probleme de Arctica și reziliență globală, a cărei echipă a elaborat noua strategie, a declarat că, din punct de vedere al cercetării și dezvoltării, analizează „ceea ce este fezabil”, atunci când vine vorba despre construirea de noi drone și aeronave.
Ferguson a declarat că, deși au existat și alte strategii arctice în trecut, noul plan se limitează la capacități specifice, cum ar fi infrastructura de comunicații și nevoile de echipamente.
Ea a adăugat că planul va „oferi o anumită prioritizare a resurselor în regiune” și „va pune la dispoziție capacitățile necesare pentru ca forța noastră comună să opereze în mod eficient”.
„A existat o evoluție lentă, nu numai în enunțul acestor strategii, ci și în modul în care Departamentul Apărării abordează punerea lor în aplicare.”, a mai spus ea.
„Încet-încet, de-a lungul timpului, a existat o trezire mai mare la realitate în cadrul Departamentului, nu numai în privința necesităților noastre de apărare a țării (...) ci, de asemenea, și în privința faptului că nu putem doar să apărem, să operăm acolo. Trebuie să exersăm mai întâi nivelul de cunoaștere al acestor strategii.”, a mai precizat Iris Ferguson.
Alianță internațională
Ambalată într-un raport de 28 de pagini, „Strategia pe anul 2024 a Departamentului Apărării pentru Arctica” vine la câteva săptămâni după ce SUA au anunțat inițiativa „Icebreaker Collaboration Effort”, un pact multianual, de mai multe miliarde de dolari, cu Finlanda și Canada, pentru a construi mai multe nave spărgătoare de gheață, care pot naviga în regiune.
Luna aceasta, SUA, Canada și Finlanda vor forma consorțiul menit să consolideze construcția navală a aliaților, contracarând astfel Rusia și China în regiunile polare strategice.
Acordul - pe care cele trei state membre NATO intenționează să îl semneze până la sfârșitul anului - va satisface cererea aliaților de a mări capacitatea de construcție a navelor, au declarat oficialități de la Washington, care au adăugat că inițiativa a fost concepută tocmai pentru a trimite un mesaj Rusiei și Chinei.
O regiune disputată
Arctica este o regiune care cuprinde tot ceea ce se găsește în jurul Polului Nord și care se găsește la nord de Cercul Arctic. Pozițional, din punct de vedere geografic, Arctica este simetric opusă regiunii similare din jurul Polului Sud, care se numește Antarctica.
Arctica cuprinde uscat, apă, zăpadă și gheață incluzând Oceanul Arctic și porțiunile cele mai nordice ale Groenlandei (parte a Danemarcei), Islandei, Norvegiei, Suediei, Finlandei, Rusiei, Statelor Unite ale Americii (statul Alaska) și Canadei.
