Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O sa reiterez o idee din precedentul comentariu. Motiunea de cenzura nu a avut ca tinta doar Cabinetul Ungureanu, cu toate pacatele pe care a izbutit sa le adune in numai 78 de zile de sejur in Palatul Victoria. Mihai Razvan Ungureanu s-a autosupus cenzurii din prima clipa, atunci cand a acceptat - iar evolutia evenimentelor a confirmat acest lucru - sa fie o interfata, un paravan din spatele caruia Traian Basescu facea jocurile. Ale lui, dar si ale altora, nomina odiosa sunt.
Asa incat, intr-un an electoral la finele caruia era evident ca puterea portocalie va fi izgonita de electorat, MRU s-a pomenit in situatia in care agenda i-a fost supraincarcata de actiuni nepopulare, sau chiar antipopulare, nu numai ale lui, cat provenind mai cu seama de la Cotroceni si fiind lesne de devoalat ca atare. Isteria privatizarii pe picior si mai mult decat dubioasea CupruMin, alte presiuni privind zacamintele de metale neferoase sau pretioase, scandalul Chevron-gazele de sist, sau, din alte sfere de preocupari, mentinerea in fotolii a unor mahari profund compromisi, dar cu sustinere in Deal, ori mai noua expresie a profundului dispret fata de drepturile pensionarilor nu-s visate peste noapte de catre MRU, ci se regasesc in prestatii si asertiuni ale presedintelui inca de pe vremea Guvernului Boc. Impreuna cu intreaga politica din ultimii ani, de inconstienta indatorare a tarii, de austeritate feroce, de sufocare a economiei private.
Motiunea de cenzura a fost asadar contra Guvernului Ungureanu ca executant, dar si, in egala masura, a lui Traian Basescu, ca insipirator, sau ordonator de credite al tarii, rol pe care si l-a insusit abuziv. Faptul ca motiunea a trecut, cu toate manevrele - unele de-a dreptul oribile - de presiune din partea PDL asupra propriilor deputati, sau a aliatilor acestui partid atesta greata care patrunsese pana si in Coalitie fata de modul in care portocaliii au administrat tara.
Are, insa, presedintele Basescu mintea limpede, a inteles el ceva din acest curs politic ireversibil? A priceput ca vremea discretionarismului sau a trecut, ca nu mai are dosare sau catuse cu care sa-si priponeasca supusii, ca trebuie sa lase Romaniei posibilitatea unei evolutii democratice, asumate de un nou guvern_ Sau va ticlui o politica obstructionista, inclusiv in Parlament, doar spre a-si impune optiunile exclusive si agresive? Nu pare dispus, in pofida realitatii, sa recunoasca USL drept un: invitase separat cele trei partide, ceea ce-i o parsivenie cu bataie lunga. La ora cand scriu, o parte din "consultarile" de cate 2-3 minute s-au incheiat. PDL se consoleaza cu ideea de a fi in opozitie. UDMR ar vrea anticipate prin septembrie, sperand sa fie, totusi, lasata pe o bancheta a guvernarii. UNPR, probabil, e pandita de destramare.
Pentru tara, intr-adevar, cea mai buna solutie ar fi alegerile anticipate, asa incat un guvern puternic legitimat sa poata trece la treburi serioase si de durata. Un cabinet de tranzitie ar fi nevoit doar sa carpeasca pe ici, pe colo. Si ar fi permanent hartuit de un presedinte care nu sunt convins ca-si recunoaste infrangerea si care va face orice spre a ridica sansele din noiembrie al unui PDL convalescent, ori a unei Miscari MRU in scutece. Orice, chiar cu riscul unei suspendari. Poate doar o modificare rapida a Legii referendumului si, deci, spectrul demiterii l-ar face sa reciteasca atent Constitutia.
