Comicăriile la care se pretează azilanţii de la LPF sunt de toată fala. Chibiţii lui Mitică marchează din toate poziţiile. Folosesc la greu orice prilej pentru a-şi semnala prezenţa, pentru a ne demonstra că dileala fotbalului se află sub control permanent şi competent. Ultimul comunicat de presă postat pe site-ul LPF este unul de puternică impresie sanitar-veterninară. Docenţii lui Mitică, animaţi de o vibrantă responsabilitate cetăţenească, propun soluţii de colectare raţională a flecmelor din fotbal pentru ca nu cumva fenomenul să fie virusat şi de gripa cea porcină. Că celelalte epidemii şi pandemii ale fotbalului au devenit deja cronice. Nu mai scăpăm de ele decât odată cu mortul din bătătură.
Comunicatul respectiv, compus de cine ştie cine şi semnat de însuşi secretarul general al LPF, s-a vrut a fi unul serios. Dar intenţia de a prelua exemplul riguros medical practicat prin alte locuri, locuri unde gripa porcină a atacat viguros, i-a prins pe oficialii fotbalului românesc cu mintea în stare glumeaţă, o stare conştientă sau neintenţionată. Şi astfel gravii ligişti nu au reuşit decât să rostogolească bostanul pe dindărătul subiectului. Comunicatul LPF se reduce de fapt la "expectorarea" unui mişto ieftin (că de ironie nici nu poate fi vorba!) care-l are ca ţintă pe Dorinel Munteanu şi ticul acestuia de esenţă salivară. Dincolo de concreteţea acestui atac nu distingem decât nişte eforturi aiurea cheltuite pentru a împinge vântul la deal.
Dorinel Munteanu s-a declarat deranjat de nominalizarea sa în compunerea sanitar-veterinară a lepefiştilor. Mitică Dragomir, intervievat pe această temă într-o emisiune de televiziune, a recunoscut cu o sinceritate dezarmantă că îl doare în pălărie de supărarea lui Dorinel Munteanu şi i-a recomandat acestuia să scuipe în barbă, să nu mai scuipe pe terenul de joc. Dragomir îşi permite să-l ia la preţ de matineu pe Dorinel Munteanu. Fiindcă Munteanu n-a fost la viaţa lui decât un biet fotbalist. A jucat prin România, a jucat prin Germania, a mai jucat şi pentru echipa naţională a României, iar acum n-a ajuns decât tot un biet. Un biet antrenor. Ba unul care antrenează pe la săracii din Galaţi. Şi atunci cum să nu-şi permită Dragomir, fost miliţian de toată fala şi conducător ajuns în ultimul grad la LPF, să-l ia peste picior pe Dorinel Munteanu? O fi şi această aroganţă una porcină. Dar din asta nu se moare. Dimpotrivă! Este la modă şi asupreşte fotbalul nostru. Un fotbal care este al patronilor şi al prietenilor de patroni, un fotbal care a reinventat sclavia pentru meseriaşii săi.