Vreo săptămână aș vrea, numai atât. Și nu câine de apartament sau de curte, ci maidanez. Cel mai perfid maidanez cu putință. Adică unul pe care să-ți vină, cum îl vezi, să-l mângâi, ba chiar să-l iei în brațe, convins că este cel mai drăgăstos patruped de pe lume. Pentru ca, o clipă sau două mai târziu, mai târziu pentru el, prea târziu pentru tine, să constați că deja ai fost capsat. Câine pe furiș mușcător, asta mi-aș dori să fiu. Mușcător cu ținte precise, dacă pot zice așa, întrucât n-aș mușca pe oricine, ci musai pe...
Da, Traian Băsescu ar fi primul. În prima zi a săptămânii de care ziceam, m-aș strecura în curtea Palatului Cotroceni și nu m-aș lăsa până ce nu mi-aș înfige colții în fundul președintelui. Ca să-l doară exact acolo unde l-a durut de bucureșteni cât a fost primar general al Capitalei. După care aș pleca în căutarea celui ce-a venit după el la primărie. Parcă Videanu îl cheamă. Ăla cu freon în voce, de îngheață apele, inclusiv cele ale Fântânii Miorița, atunci când vorbește. I-aș trage un tighel la piciorul ăla cu care-și scrie discursurile politice de mai mare frumusețea! Apoi l-aș pândi pe primarul actual și-aș rupe,dacă mai apuc ceva,fiindcă mi-au luat-o atâția alții înainte, o mică halcă din el. Următoarele două zile aș trece pe la Guvern și pe la partide. Cât să-mi simtă Victor Ponta colții și să pot sfâșia un crah, scuzați, crac de Antonescu, de Vasile Blaga, de Vadim Tudor...Nu i-aș ocoli nici pe președinții de onoare. Pe Ion Iliescu, în primul rând, pentru contribuția adusă la pripășirea lătrăilor în politică.
Cam două-trei zile aș avea treabă la Parlament, că aici e de mușcat nu glumă. Dar înainte de asta,aș zăbovi un pic pe la niște televiziuni de nișă. Era să zic de ca-nișă. Ca să le mulțumesc în direct celor ce nu se mai opresc din hămăit pe tema câinilor fără stăpân, spre deosebire de ei, care au. Stăpân, vreau să spun. De fapt, nu vreau să spun, ci să mușc. Numai să nu turbez în săptămâna respectivă, sau, și mai rău, să nu rămân fără dinți. Ceea ce n-aș vrea să se întâmple înainte de a-i composta pe toți domnii parlamentari. După care n-au decât să mă eutanasieze. Mai bine câine care să moară cu sentimentul datoriei împlinite, decât om în capul căruia să facă de ani de zile pipi maidanezii!