x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Atât de disperaţi, că sar la gâtul lui Dumnezeu

Atât de disperaţi, că sar la gâtul lui Dumnezeu

de Razvan Barbulescu    |    15 Aug 2012   •   15:25

Ticalosia pe care procurorii au facut-o credinciosilor, la Suraia, de Sfanta Maria, n-are decat o explicatie: disperarea lui Basescu. In zilele premergatoare lui decembrie ’89, securistii n-au fost lasati sa intre in biserica dupa Tökes. Ceausescu nu era evlavios, dar nu era prost. Nu scotea lumea din biserici, ca sa nu si-o puna in cap. Incepi sa te indoiesti de inteligenta politica a lui Basescu. Doar daca. La capatul puterii, resuscitat de american, isi zice ca nu mai conteaza.

De cateva zile, procurorii mobilizati in palcuri cauta "vinovatii" loviturii de stat. Din casa in casa, din biserica in biserica. Ii simti crispati, obositi, indarjiti. Si colectivizarea s-a facut cu anasana. Din curte in curte, cu amenintari, despotic, abuziv. Oricata libertate ai respira la douazeci si doi de ani dupa Revolutie, poti sa faci infarct cand iti bate un procuror la usa. Chiar daca omul legii iti flutura prin fata Sfanta Scriptura. Sacrilegiu imens. Sa ingrozesti credinciosii cu vorba sfanta a lui Dumnezeu, care marturiseste iubirea, pacea.

La Suraia, in Vrancea, procurorii si politistii s-au napustit asupra locului... "Eu eram la hramul Bisericii Sfanta Maria, povestea primarul, am fost chemati sa le aratam unde stau cetatenii, sa le ia declaratii." De Sfanta Maria. Ce lege? Ce omenie?

Suntem o tara de evlaviosi, procurorii ameninta cu Biblia, obliga oamenii sa jure... Icoana lor? Basescu. De Pasti, fara indoiala, cuviosii procurori se inghesuie la Invierea Domnului. Piosi, insotiti de neveste si copii, adanciti in slujba preotului. In timpul serviciului e soldat credincios. Le bubuie oamenilor in usi, cu Biblia instrument electoral. Credincios, taranul roman s-a temut mai mereu de autoritati. In anii ’80, descoperiti cu cate un sac in care indesasera o amarata de stransura dupa culesul recoltelor-record, aveau de-a face tot cu procurorii.

Mobilizati, se reped si la gatul lui Dumnezeu. N-au tata, mama, bunici, veri, verisoare, matusi, traditii. Cei mai multi au plecat spre oras din satele pe care azi le tropaie cu politistii dupa ei (Cum spuneti ca suna indemnul politistilor? ""Iesi afara, javra ordinara!"?). Daca, se intampla in viata, daca ajungea omul lui Morar sa-si ancheteze neamurile?

Dar cine se pierde in detalii de suflet?

Batem campii. Ce apropiere poate fi intre o constiinta de procuror lipit de gardul omului din Comanita si eventuala constiinta de meserias al dreptatii?

×