Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă priveşti titlurile filmelor care se difuzează seară de seară la televizor, este imposibil să nu te întâlneşti cu „Crime şi ivestigaţii”, „Crimă la...”, „Minţi criminale”, „Ucigaş plătit” etc. Dacă titlurile sună puţin mai... armonios, atunci cu siguranţă conţinutul te izbeşte cu o crimă, cu o răpire, cu o urmărire, cu ceva „putred” şi rău. Adesea chiar filmele în care joacă mari actori sunt impregnate cu vălurile cruzimii, ale crimei, ale adulterului, cu personaje a căror psihologie bolnăvicioasă se desfăşoară „artistic”, dându-i actorului posibilitatea să facă un rol mare. Dacă la filmele „bine jucate” tot ai ce să vezi, să admiri or să înţelegi, fie că înţelegi cum să nu faci, cum să nu te comporţi, cum să nu aluneci pe panta dezintegrării caracterului sau a judecăţilor tale, celelalte cultivă frica, angoasa, degringolada, destrăbălarea şi răul. Personajul pozitiv învinge ucigând vreo câţiva până la sfârşit, aşa încât el este – probabil – un ucigaş motivat de dreptate, dar tot ucigaş şi încă unul care obţine simpatia oamenilor. Cu asemenea mesaje, instrumentul educativ sau mijlocul de relaxare numit „televizor” devine instrument de spălare a creierului şi instrument de creare a stresului.
Un dramaturg m-a invitat într-o zi la citirea unei piese de teatru. Piesa era plină cu personaje groteşti, absurde, cu personaje de mahala, în viaţa cărora trădarea, vanitatea, cruzimea şi lipsa caracterului descriau starea de normalitate. Pe la mijlocul piesei avea loc şi un omor dizgraţios. „Bine, dar de ce trebuia să o mai şi omori pe Veta (n.n. – nu-mi amintesc dacă acesta era numele personajului, dar era pe aproape), de vreme ce personajele acestea trăiesc atât de ciudat”, l-am întrebat pe autor? „Ei, cum de ce? Trebuie creată drama, conflictul, tensiunea”, a ripostat autorul. „Trebuie să-l laşi pe om cu o amintire şocantă!” Aşadar, autorii filmelor, fie ele de duzină sau nu, adesea chiar autorii cărţilor, urmăresc să producă tensiune. Ei pretind că pozitivul nu atrage, nu este puternic şi, dacă nu creezi probleme într-un scenariu, dacă nu aduci ceva... tare, surprinzător, oamenii nu sunt atenţi.
Este limpede că lumea conţine şi absurd, şi grotesc, şi barbarie, şi dramă, este limpede că o lume decrepită şi îngustă covieţuieşte pe lângă noi, dar de ce să apară această lume în experienţa noastră? De ce-i atât de prezentă în media, în cinematografie, în beletristică, chiar şi în poezie sau în teatru? De ce aceste producţii, care pun pe un soclu măreţ răzbunarea, ura, distrugerea, crima, răul în diferite forme de exprimare, ne sunt date zi de zi şi seară de seară? Sunt oamenii atraşi cu adevărat de asemenea experienţe? Lumea aceasta atât de mare conţine prostia, răutatea şi răzbunarea, ura şi frica pe care ni le arată producţiile ieftine sau toate acestea conţin exact ceea ce nu nedorim nici unul dintre noi?
Eu înclin să cred că expresiile emoţionale ale răului pe care ni-l prezintă producţiile moderne, ieftine sau scumpe, jalnice sau bine făcute sunt emoţii şi trăiri pe care oamenii nu şi le doresc. În schimb, ei sunt atraşi către ele prin puterea legii spirituale, care spune că „primeşti mai mult din ceea ce doreşti, cum primeşti mai mult din ceea ce nu doreşti”. Iisus a exprimat asta atunci când a spus „celui ce are i se va mai da şi celui ce nu are i se ia şi ce are”. Pe măsură ce oamenii strigă „nu vreau filme cu crime”, filmele cu crime se ţin lanţ.
Pe măsură ce oamenii se concentrează mai mult asupra lucrurilor neplăcute, aceste lucruri neplăcute apar ca ciupercile după ploaie. Cu alte cuvinte, este vorba despre o speculaţie a „stării umane de respingere”, o speculaţie bănoasă pentru unii, dar distructivă pentru mintea, sufletul şi experienţa umană. Viaţa de zi cu zi conţine preocupări, activităţi, emoţii, sentimente şi trăiri, comportamente şi acţiuni frumoase, bune sau măcar mulţumitoare şi slavă Domnului că-i aşa. Cu toate problemele vieţii, cu toate suferinţele şi lipsurile ei, avem emoţii normale, preocupări frumoase şi căutări pe care ne putem concentra atenţia mai mult pentru ca ele să sfideze într-o zi puterea negativităţii, distructivă pentru noi, dar deosebit de bănoasă pentru câţiva. Să respingem negativitatea, dar nu fiind atenţi la ea, ci... aşezând atenţia noastră asupra lucrurilor care ne plac, pe care le vrem, pe care le iubim, le îndrăgim şi care ne bucură cu adevărat.
Citește pe Antena3.ro
