x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Atraşi de ceea ce nu ne dorim

Atraşi de ceea ce nu ne dorim

de Maria Timuc    |    27 Apr 2011   •   20:52

Dacă priveşti titlurile filmelor care se difuzează seară de seară la televizor, este imposibil să nu te întâlneşti cu „Crime şi ivestigaţii”, „Crimă la...”, „Minţi criminale”, „Ucigaş plătit” etc. Dacă titlurile sună puţin mai... armonios, atunci cu siguranţă conţinutul te izbeşte cu o crimă, cu o răpire, cu o urmărire, cu ceva „putred” şi rău. Ade­sea chiar filmele în care joacă mari actori sunt impregnate cu vă­lu­rile cruzimii, ale crimei, ale adulte­ru­lui, cu personaje a căror psihologie bol­năvicioasă se desfăşoară „artistic”, dându-i actorului posibilitatea să facă un rol mare. Dacă la filmele „bine jucate” tot ai ce să vezi, să ad­miri or să înţelegi, fie că înţelegi cum să nu faci, cum să nu te comporţi, cum să nu aluneci pe panta dezintegrării caracterului sau a judecăţilor tale, celelalte cultivă frica, angoasa, de­gringolada, destrăbălarea şi răul. Personajul pozitiv învinge ucigând vreo câţiva până la sfârşit, aşa încât el este – probabil – un ucigaş motivat de dreptate, dar tot ucigaş şi încă unul care obţine simpatia oamenilor. Cu ase­menea mesaje, instrumentul educativ sau mijlocul de relaxare numit „televizor” devine instrument de spălare a creierului şi instrument de creare a stresului.

Un dramaturg m-a invitat într-o zi la citirea unei piese de teatru. Piesa era plină cu personaje groteşti, absurde, cu personaje de mahala, în viaţa cărora trădarea, vanitatea, cru­zi­mea şi lipsa caracterului descriau starea de normalitate. Pe la mijlocul piesei avea loc şi un omor dizgraţios. „Bine, dar de ce trebuia să o mai şi omori pe Veta (n.n. – nu-mi amintesc dacă acesta era numele personajului, dar era pe aproape), de vreme ce per­sonajele acestea trăiesc atât de ciu­dat”, l-am întrebat pe autor? „Ei, cum de ce? Trebuie creată drama, con­flictul, tensiunea”, a ripostat au­to­rul. „Trebuie să-l laşi pe om cu o amin­tire şocantă!” Aşadar, autorii fil­melor, fie ele de duzină sau nu, adesea chiar autorii cărţilor, urmăresc să producă tensiune. Ei pretind că po­zitivul nu atrage, nu este puternic şi, dacă nu creezi probleme într-un sce­nariu, dacă nu aduci ceva... tare, sur­prinzător, oamenii nu sunt atenţi.

Este limpede că lumea conţine şi absurd, şi grotesc, şi barbarie, şi dramă, este limpede că o lume de­cre­p­ită şi îngustă covieţuieşte pe lângă noi, dar de ce să apară această lume în experienţa noastră? De ce-i atât de prezentă în media, în cinematografie, în beletristică, chiar şi în poezie sau în teatru? De ce aceste pro­ducţii, care pun pe un soclu măreţ răz­bunarea, ura, distrugerea, crima, răul în diferite forme de exprimare, ne sunt date zi de zi şi seară de seară? Sunt oamenii atraşi cu adevărat de ase­menea experienţe? Lumea aceasta atât de mare conţine prostia, rău­ta­tea şi răzbunarea, ura şi frica pe care ni le arată producţiile ieftine sau toate acestea conţin exact ceea ce nu ne­dorim nici unul dintre noi?

Eu în­clin să cred că expresiile emoţionale ale răului pe care ni-l prezintă pro­duc­ţiile moderne, ieftine sau scumpe, jal­nice sau bine făcute sunt emoţii şi trăiri pe care oamenii nu şi le doresc. În schimb, ei sunt atraşi către ele prin pu­terea legii spirituale, care spune că „primeşti mai mult din ceea ce do­reşti, cum primeşti mai mult din ceea ce nu doreşti”. Iisus a exprimat asta atunci când a spus „celui ce are i se va mai da şi celui ce nu are i se ia şi ce are”. Pe măsură ce oamenii strigă „nu vreau filme cu crime”, filmele cu cri­me se ţin lanţ.

Pe măsură ce oamenii se concentrează mai mult asupra lu­cru­rilor neplăcute, aceste lucruri ne­plă­cute apar ca ciupercile după ploa­ie. Cu alte cuvinte, este vorba despre o speculaţie a „stării umane de respin­ge­re”, o speculaţie bănoasă pentru unii, dar distructivă pentru mintea, su­fletul şi experienţa umană. Viaţa de zi cu zi conţine preocupări, activi­tăţi, emoţii, sentimente şi trăiri, comportamente şi acţiuni frumoase, bune sau măcar mulţumitoare şi slavă Dom­nului că-i aşa. Cu toate proble­mele vieţii, cu toate suferinţele şi lip­su­rile ei, avem emoţii normale, preo­cu­pări frumoase şi căutări pe care ne pu­tem concentra atenţia mai mult pentru ca ele să sfideze într-o zi pute­rea negativităţii, distructivă pentru noi, dar deosebit de bănoasă pentru câţiva. Să respingem negativitatea, dar nu fiind atenţi la ea, ci... aşezând atenţia noastră asupra lucrurilor care ne plac, pe care le vrem, pe care le iu­bim, le îndrăgim şi care ne bucură cu adevărat.

×
Subiecte în articol: editorial