Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi-au căzut ochii pe o acțiune veche pe care scrie „AUR” - societate anonimă română, capital social 80.000.000 lei, împărțit în 100.000 acțiuni la purtător. Dar și pe un articol scris de ing. J. Gigurtu, directorul general al societății miniere Mica, în care spune despre criză că, în loc să se explice prin cauze economice și politice, se lansează un atac împotriva aurului.
Aur, Breaza-Zlatna și Pyrit erau companii afiliate Mica și produceau împreună cea mai mare parte a metalului galben. Dar mai important este de ce-i aurul atacat.
Ne explică președintele sistemului de bănci centrale al Statelor Unite, Alan Greenspan.
Potrivit șefului Fed, „una dintre temele care îi uneşte pe etatiştii de toate orientările este antagonismul isteric în raport cu etalonul-aur. Aceştia par să sesizeze - poate mai clar şi mai subtil decât mulţi dintre susţinătorii sistemului laissez-faire - că aurul şi libertatea economică sunt două elemente inseparabile, că aurul este un instrument al sistemului laissez-faire şi că unul îl implică şi îl presupune pe celălalt.
Când aurul este acceptat ca mijloc de schimb de către majoritatea naţiunilor, un etalon-aur internaţional şi liber serveşte la consolidarea diviziunii globale a muncii şi a comerţului internaţional. Chiar dacă unităţile de schimb (dolarul, lira, francul etc.) diferă de la o ţară la alta, când toate sunt definite în raport cu aurul, economiile diferitelor ţări acţionează ca una singură - atât timp cât nu există restricţii asupra comerţului sau mişcării capitalului.
Dar opoziţia faţă de orice formă a etalonului-aur - din partea unui număr crescând de susţinători ai statului bunăstării - s-a născut dintr-o idee mult mai subtilă: înţelegerea faptului că etalonul-aur este incompatibil cu deficitele bugetare cronice (nota definitorie a statului bunăstării).
Citește pe Antena3.ro
Acesta este secretul depăşit al tiradelor etatiştilor împotriva aurului. Deficitele bugetare nu reprezintă altceva decât un mod ascuns de confiscare a avuţiei. Aurul stă în calea acestui proces insidios. El constituie un garant al drepturilor de proprietate. Cine înţelege acest lucru nu are nicio dificultate în a înţelege antagonismul etatiştilor faţă de etalonul-aur.”
Din câte înțeleg, rezum, aurul se opune deficitelor bugetare cronice ale statelor sociale și din acest motiv a ajuns, din a fi iubit, să fie urât.
