Austeritate îmbelşugată pentru cei aleşi

În sfârşit avem un buget! Nu, nu al României, doar al Parlamentului. Este, oricum, un început. Măcar prin reprezentanţii săi aleşi, poporul se poate în sfârşit bucura de primele certitudini financiare.

Vai, dar să nu credeţi că aleşii neamului nu sunt gata să facă sacrificii! Pătrunşi de spiritul austerităţii, au renunţat la înfiinţarea studioului propriu de televiziune. Ba chiar şi la sera cu plante exotice. Au promis să stingă din becurile de pe holurile Parlamentului şi să drămuiască apa caldă. Economii substanţiale se vor face şi la materialele pentru curăţenie. Femeile de serviciu vor fi cu siguranţă instruite să evite risipa. Gata cu desfrâul mopurilor îmbibate cu produse scumpe! Să nu-şi mai bată joc menajerele de banul contribuabilului!

Iată, aşadar, că parlamentarii noştri nu au ezitat să ofere Ţării un exemplu de chibzuinţă. Criza poate să vină, ei sunt pregătiţi s-o înfrunte vitejeşte. Nici o curbă de sacrificiu nu îi sperie. Şi pe bună dreptate, fiindcă nu ei trebuie să o suporte. Sporurile şi primele de la care alţi bugetari şi-au luat adio nu au fost tăiate şi din contabilitatea Casei Poporului.

Pe lângă salariile de bază, Parlamentul mai plăteşte salarii de merit, indemnizaţii de conducere, sporuri de vechime, sporuri pentru condiţii grele de muncă, ore suplimentare, indemnizaţii de delegare şi prime de vacanţă. Există şi un fond de premiere, în valoare de peste două milioane de euro. Dar asta nu e tot. Echivalentul a aproape trei milioane de euro figurează în bugetul pe 2009 la misterioasa rubrică “Alte sporuri”. La cursul actual, economia realizată la materialele pentru curăţenie, în decursul unui an întreg, nu atinge nici măcar o mie de euro!

Nu mă voi referi la cheltuielile de protocol sau la cele pentru deplasările parlamentarilor în ţară şi în străinătate, deşi, însumate, acestea se apropie de contravaloarea a 10 milioane de euro. Să presupunem, totuşi, că aceşti bani ar putea fi bine folosiţi, permiţându-le aleşilor să-şi viziteze regulat circumscripţiile şi să afle ofurile electoratului. Nici călătoriile în afara graniţelor nu mi se par în mod automat o risipă, dacă ele nu se limitează la şedinţe prelungite de shopping intensiv. Şi nu, nu cred că orice cheltuieli “de reprezentare” constituie un lux inutil. Mi-e greaţă de populismul ieftin al Guvernului Boc care speră să salveze economia naţională interzicându-le funcţionarilor să ia taxiul când sunt în străinătate. Aparenţele sunt importante şi cei care ne reprezintă în lume trebuie să o poată face onorabil. Şi totuşi, e bizar să-i vezi pe cei care ne îndeamnă să strângem cureaua până la ultima gaură votându-şi nonşalant privilegii pe care, la alţii, le denunţă cu indignare. Pe lunga listă a cheltuielilor cu personalul din bugetul Camerei Deputaţilor am descoperit şi o rubrică dedicată “contribuţiilor de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale”. Din păcate, bolile de care suferă clasa noastră politică nu trebuie căutate în nomenclatoarele medicale. Şi par să mai nu aibă leac.