Există printre zicalele românilor una pe care o auzim destul de des: "Eu te-am făcut, eu te omor". Este rudă de dicţionar de maxime cu "Bătaia e ruptă din rai" şi, recunosc, ambele mi se par violenţe inutile la adresa copiilor.
Sau cel puţin aşa se vede din exterior.
În fapt, însă, ajungi să-i spui copilului "Eu te-am făcut, eu te omor" în momentul în care eşti la capătul puterilor. Ai epuizat toate resursele: nu l-ai mai lăsat să se joace afară cu prietenii, i-ai interzis accesul la desene animate, l-ai pedepsit şi l-ai pus la colţ, în fine - ai făcut tot ceea ce credeai tu că e mai bine pentru ca plodul să o ia pe calea cea bună. Aşa că, în final, exasperat exclami: "Eu te-am făcut, eu te omor".
Cam astfel de timpuri trăim acum. Presa le-a arătat suficiente cartonaşe galbene politicienilor, dar ei în continuare au făcut tot ceea ce au vrut. Cetăţenii le-au dat suficiente avertismente ălora aflaţi la putere, dar ei în continuare se fac că nu pricep.
Aşa că nu avem decât să spunem: "Eu te-am făcut, eu te omor". Lui Boc, lui Băsescu, celorlalţi papagali portocalii şi, în general tuturora care nu cred că reacreaţia mare s-a cam terminat!