Avem nevoie de programare bugetara

O politica economica clarvazatoare, pentru o tara ce ar intra in Uniunea Europeana in 2007, are nevoie de programare bugetara multianuala (PBMA); aceasta este o urgenta a politicii publice.

Cresterea PIB-ului din anii recenti, dezinflatia, scaderea serviciului datoriei publice, reducerea deficitului bugetului public in acest an nu trebuie sa amageasca fata de posibile neplaceri viitoare; de aceea trebuie sa ne pregatim mai bine. Este de retinut ca la noi veniturile fiscale sunt cu 7-8% din PIB mai scazute decat in tari vecine ce au intrat in UE in 2004 - deci rezervele sunt substantial mai mici pentru a face fata unor momente dificile.

PBMA este diferita de practica actuala, care se bizuie pe extrapolari si evaluarea aproape mecanica a unor influente derivate din schimbari in legislatia fiscala. In prezent, MF foloseste, intre altele, estimari ale Comisiei de Prognoza; exista si eforturi laudabile la Institutul de Prognoza al Academiei. Dar este insuficient fata de ceea este necesar - adica o modelare macroeconomica adaptata nevoilor MF. PBMA se bizuie pe modelare avansata, pe definirea unor corelatii fundamentale si a unor relatii de comportament. Asa cum BNR, pentru a introduce "tintirea directa a inflatiei" (TI), are nevoie de modele structurale si econometrice serioase si testate, tot astfel Ministerul de Finante (MF) are nevoie de analiza solida. Dialogul serios intre cele doua institutii-cheie ale administratiei publice reclama echivalenta de expertiza si intelegere a functionarii economiei. Aceasta din urma ajuta la simulare si programare. In functie de obiectivele ultime, de resurse si constrangeri, se judeca mijloace si optiuni; intre acestea exista compromisuri posibile. Evaluarea veniturilor are in vedere influentele politicii fiscale. La constrangeri includem diverse socuri, care cresc in semnificatie intr-o economie tot mai deschisa.

PBMA trebuie sa tina cont de circumstante precum: situatia foarte dificila din sistemul asigurarilor sociale; costurile aplicarii Acquis-ului comunitar, inclusiv cheltuieli de ameliorare a mediului (este vorba de peste 25 miliarde euro in urmatorii 20 ani); cofinantarea fondurilor de pre-aderare si, mai apoi, de aderare (ex: daca fondurile de aderare ajung la 6 miliarde euro in perioada 2007-2009, bugetul Romaniei ar trebui sa cofinanteze proiecte cu circa 2 miliarde euro, adica 1,5-2% din PIB anual, la care se adauga plata contributiei anuale de 800 milioane euro la bugetul UE); estimarea cheltuielilor cu lucrari de infrastructura majore (drumuri), intrucat este nerealist sa mizam pe parteneriate public-privat (bugetul Romaniei va suporta majoritatea acestor cheltuieli, iar experienta, nu numai la noi, dovedeste aparitia unor depasiri de costuri considerabile); nevoia de a mari alocatiile in sanatate si educatie publica - o tara membra a UE nu poate ramane la nivelul actual de cheltuieli in aceste domenii; considerarea situatiei in care BNR adopta regimul de tintire a inflatiei, care, daca am ajunge la deficite externe prea mari si ar fi nevoie de ajustarea severa a acestora, ar tensiona bugetul public etc.

O capacitate PBMA adecvata nu scuteste economia de necazuri; vedem cum Cehia, Ungaria, Polonia, care sunt mult avansate noua in aceasta privinta, se confrunta cu crize fiscale, desi au intrat in UE. Si nici estimarile modelarii nu trebuie privite ca invulnerabile. Dar ele ne ajuta sa judecam mai bine; prin ele putem imagina scenarii cu temei analitic, putem decide in mai multa cunostiinta de cauza. Este necesar ca MF sa se ocupe serios de formarea capacitatii pentru PBMA; aceasta ar verifica eficacitatea cu care instrumentele politicii economice pot atinge obiectivele urmarite in conditii date si probabile. Subliniez din nou importanta PBMA pentru utilizarea fondurilor structurale si de coeziune de la UE si judecarea implicatiilor aplicarii Acquis-ului comunitar. Tentative de formare a unui compartiment in MF, cu oameni care sa utilizeze modele cantitative, au existat, dar au fost inconsistente; efortul trebuie reluat si dus la capat. Sa folosim generatia noua de economisti, pe cei care au pricepere in modelarea cantitativa; sa atragem tineri care s-au scolit in strainatate. A apela numai la consultanti straini este neproductiv. Exista fonduri PHARE, putem utiliza si bani autohtoni in acest scop. Banii trebuie insa utilizati cu responsabilitate, intelepciune, pe baza unei strategii de dezvoltare institutionala.

PS. Inexistenta evaluarilor prin programare bugetara multianuala si probabile tensiuni asupra bugetului public trebuie considerate de BNR in intentia de introducere a "tintirii inflatiei" in 2005.