Avem un stat slab

Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) a anuntat marirea tarifului la gaze naturale cu peste 8% de la 11 noiembrie a.c. Acest anunt infirma un altul, de mentinere a tarifului actual pana la finele anului. Au urmat explicatii din partea oficialitatilor; ele au indicat fie dorinta Petromului de a creste tariful gazului (cu cca 20%) catre marii distribuitori, fie un "avantaj" pe care cresterea acum ar aduce-o in conditiile in care ar fi evitata in 2007 ("riscul" de a avea o inflatie mult mai mica decat cea anticipata in acest an).

ANRGN s-a incurcat in explicatii, a aratat din nou ca este o veriga slaba in cadrul de reglementare si supraveghere a functionarii pietelor. De ani buni ma numar printre cei care atrag atentia ca privatizarea utilitatilor publice poate aduce foloase, dar si ponoase daca nu avem reglementari eficace. Intr-o tara cu numerosi ceta-teni cu venituri foarte modeste trebuie evitat abuzul pozitiei dominante, extragerea de rente. Firmele straine, acolo unde controleaza deciziile, in extractie sau in distributie, au interesul sa amortizeze investitia cat mai repede. Nu mai amintesc cum s-a privatizat Petromul (este bine ca s-a oprit privatizarea Romgazului).

Reglementarea pietei nu inseamna numai protectia consumatorului final, ci o conciliere a intereselor acestuia cu cele ale producatorului/distribuitorului. Aici fac distinctie intre consumatorul casnic si cel industrial. Cel casnic este firesc sa nu fie supus unei cresteri brutale a tarifului. Tot asa, consumatorii captivi trebuie sa fie protejati de catre ANRGN de abuzuri ale furnizorilor. Am inteles ca Petrom ar fi oferit o crestere mai mica a tarifului la gazul livrat consumatorilor casnici.

Ultimul episod al anuntarii cresterii tarifului la consumatorul final ilustreaza slabiciunea ANRGN, care este reliefata si de explicatii ale altor autoritati publice. Nici Bancii Nationale nu-i serveste intru totul aceasta decizie; se vede cum o recolta buna poate da peste cap modelarea pentru a se stabili dobanda de interventie (de la 6,7%-6,8%, cat arata estimarea la inceputul anului, la cca. 4% unele estimari acum este cale lunga). Iar a spune cetateanului ca este mai bine sa mutam din inflatia din 2007 in 2006 suna foarte straniu.

Spre deosebire de alte tari europene, Romania nu depinde in proportie covarsitoare de importuri. Este bine sa fim preocupati de siguranta aprovizionarii Uniunii cu energie, de ce se intampla in bazinul Marii Negre. Dar nu putine necazuri la noi rezulta din incapacitatea statului roman de a formula o politica coerenta si ferma fata de situatia pe piata interna a energiei, fata de furnizorii interni de energie. Nu este usor de dialogat cu firme straine care sunt giganti europeni (EON, Gaz de France) sau lideri regionali (cum este OMV-ul). Dar, daca ai legea de partea ta si functionari publici competenti si responsabili, trebuie sa fii in masura sa-ti protejezi cetatenii si interesul national. Este intelept sa diversificam sursele de aprovizionare si resursele (inclusiv reevaluarea carbunelui), dar sa nu omitem ca cea mai importanta resursa alternativa interna rezida in ineficienta crasa cu care producem, distribuim si consumam energia.

Statul slab se constata in functionarea administratiei publice, in acte normative, in aplicarea legilor, in incoerente ale politicii publice. Intram in Uniune cu o fragilitate a statului care se poate razbuna pe noi in urmarirea intereselor inauntrul Uniunii. Sectorul privat produce 70% din PIB si suntem intr-o faza de varf a ciclului economic cand si entuziasmul poate fi pe masura. Dar va veni si o perioada mai putin buna si atunci slabiciuni flagrante vor fi mai dureroase. Este timpul sa ne trezim!