Traian Băsescu se pregăteşte, meticulos, pentru perioada sa post-prezidenţială. Şi are multă treabă. Are de încropit o nouă tribună politică, de negociat imunităţi, de asigurat resurse. Inclusiv un nou mandat de europarlamentar pentru aia mică şi care vorbeşte greu...
Fronda din PDL a complicat planurile strategilor de la Cotroceni. Zeus nu mai poate conta pe supunerea necondiţionată a partidului său “de suflet”. Şi nu poate ierta înfrângerea Elenei Udrea, trimisă să-i ţină locul cald, până în 2015, la şefia formaţiunii. Traian Băsescu nu are nevoie de un “parteneriat politic”, ci de o feudă. Aşa cum era PDL în 2009, când, la ordin, şi-a transferat disciplinat 10% din voturile de la europarlamentare către “indepedenta” EBA. Azi, schema aceea nu ar mai funcţiona. Mezina prezidenţială a fost îndrumată spre un alt electorat ascultător. Viitoarea ei candidatură este deja sprijinită de Regele Cioabă! Marile spirite se întâlnesc...
Nu ştiu dacă romii o vor trimite din nou pe EBA la Bruxelles. Pentru ambiţiile tatălui ei, ajutorul lor este, însă, insuficient. Toate fiicele Mamei Omida, adevărate sau false, nu îi pot garanta lui Traian Băsescu influenţa (şi imunitatea) post-prezidenţială. Pentru asta este nevoie de altceva. Prietenia procurorilor e schimbătoare când nu mai ai acces la pârghii de putere... Iată de ce a apărut “Mişcarea Populară” – soluţia de avarie de un absurd delicios inventată în laboratoarele Cotroceniului.
Câţiva consilieri prezidenţiali au pus, aşadar, de-o mişcare de masă. Deocamdată, cam cât să umple un separeu de cârciumă. Democraţia participativă trebuie construită de la bază - ne învaţă (altfel corect) mesagerii celui mai înalt vârf al structurilor de stat. " Traian Băsescu este cel care a venit cu ideea, este, dacă vreţi, tatăl spiritual al Fundaţiei Mişcarea Populară" – a lămurit Marian Preda, preşedintele noii butaforii politice cotroceniste. Un fel de Boc ideologic, ales să finiseze ambalajul doctrinar fără să-l eclipseze pe ayatollahul “dreptei” bugetarilor prosperi. Traian Băsescu se poate întoarce acum la discursul antisistem. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Partidele îl scârbesc, corupţia îl revoltă. Albă ca Zăpada e el! E obligat să fie, de teama precedentului Năstase.