Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Nu cred ca am ajuns la o reglementare a globalizarii si nici la o globalizare a reglementarii, dar probabil asta e directia", a declarat saptamana trecuta guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, care a explicat ca "macroprudentialitatea" este un concept nou ce vizeaza "asigurarea sanatatii sistemului financiar" si se doreste a fi o "alternativa la reintroducerea controlului capitalului".
Profesorul Jörg Guido Hülsmann – care a vizitat de curand Romania – s-a exprimat mai simplu: Nu este decat o chestiune de timp pana cand economia cladita pe o moneda discretionara va atinge un punct fara intoarcere. In acel moment, nu va mai fi nimeni sa mentina in viata tristul joc al indatorarii si inflatiei in alternanta. Fie economia va ajunge complet sub domnia statului, cum a fost cazul sub national-socialism, fie va fi hiperinflatie. De acel moment ne mai despart, poate, doar cativa ani. E posibil sa fie impins in timp printr-o uniune monetara intre dolar si euro. Nimic nu se schimba insa: la capatul drumului este fie socialismul, fie hiperinflatia. Numai niste reforme radicale in directia pietei pot sa ne salveze: intoarcerea la o moneda-marfa, cum ar fi aurul.
Din pacate insa, lui Isarescu ii place ambiguitatea, care-i permite sa transmita semnale fara sa-si asume responsabilitatea. A invatat asta de la fostul presedinte al bancii centrale a Statelor Unite, Alan Greenspan: "Daca ati inteles mai mult de 20% din ce-am spus, inseamna ca m-am exprimat gresit". Chiar si asa, daca ar fi parcurs intregul discurs al lui Greenspan, ar fi observat avertismentul acestuia: "Este foarte important ca reformele si ajustarile aduse structurii pietelor financiare sa nu afecteze flexibilitatea acestora si concurenta". Nu cum sustine el: "Concurenta in sistemul bancar este periculoasa pentru stabilitatea financiara deoarece conduce la diminuarea marjelor de profit".
Totusi, punctul sau de vedere e de inteles: doreste ca intreaga structura financiara mondiala sa semene cu cea romaneasca. Principalul motiv pentru care BNR a mentinut pe 29 iunie dobanda de politica monetara la 6,25% a fost acela ca o majorare a dobanzilor la depozite, ca urmare a cresterii dobanzii-cheie, ar fi dus la micsorarea marjei dintre dobanzile pasive si cele de la credite. Si asta intr-o perioada in care bancile se confrunta cu acumularea unei cantitati importante de credite neperformante pentru care trebuie sa constituie provizioane. In masura in care nu s-ar fi putut capitaliza din marjele mari, bancile ar fi fost constranse sa execute pe scara larga garantii imobiliare, amplificand caderea pretului activelor. Asa sunt "rasplatiti" cu dobanzi real-negative cei ce economisesc.
Un alt element care ii permite BNR sa conserve marje mari este lipsa unei piete de produse derivate. Desi guvernatorul Isarescu se felicita pentru "norocul" de a nu avea "produse toxice", ar trebui sa stie ca sistemul bancar nu-si pierde soliditatea din cauza instrumentelor derivate, ci a fragilitatii imprimate de riscul de credit.
Cand Romania era o tara capitalista, lucrurile stateau altfel. O recunoaste insusi guvernatorul BNR, promotorul principiului: "Concurenta trebuie controlata". In august 1941, existau 410 banci comerciale, fata de 40 in momentul de fata, numai in Bucuresti functionand 180. Evident ca dimensiunea lor era mult mai redusa, dar aveau o orientare mai accentuata spre client, luat ca individ, si nu spre categorii de clienti, ceea ce le permitea sa ofere solutii mai flexibile si mai eficiente. Si, cel mai important lucru, cine gresea, platea. Pe fondul crizei interbelice numarul bancilor romanesti a scazut de la 1.097 in 1929, la 873 in 1933 si 491 in 1939.
Acum reglementarile restrictioneaza permanent accesul celor nou-intrati pe piete, pentru a le conserva marjele celor vechi. Bancile abunda de norme de securitate, isi "cunosc" clientii cerandu-le actele la control si cand depun bani, si cand isi platesc telefonul, fara a le oferi insa produse elementare. Din nefericire, in lipsa instrumentelor, normele de securitate nu prea au ce apara. De aceea modelul romanesc, menit sa serveasca la implementarea macrostabilitatii mondiale, pare inspirat dintr-un postulat al lui John Maynard Keynes, parafrazat de Ion Iliescu la o conferinta a BNR din 2002: "Organismul cel mai stabilizat, pentru totdeauna, forever, este organismul mort".
