Bancnota de vot

Buletinul de vot nu inseamna mare lucru, cand toti alesii au aceeasi tendinta de a selecta in locul fiecaruia dintre noi pe ce trebuie sa ne cheltuim pana si banii de buzunar.

De ce ploua cu restrictii in Romania? E plina presa de stiri cum ar fi aceea ca Banca Nationala spune din nou pas la credite sau ca Ministerul Finantelor reprima consumul cu taxa pe viciu. Dincolo de fiecare caz in parte, de rata si de cota, exista o cauza comuna: intre reducerea inflatiei, prin scaderea preturilor, si micsorarea puterii de cumparare s-a ales cea de a doua varianta. Era obligatoriu sa se opteze, fiindca in structura actuala a economiei cele doua tendinte se exclud reciproc.

Asadar, companiile cu pozitie dominanta merg cu preturile peste tinta oficiala de inflatie, miscare pe baza careia veniturile depasesc cheltuielile si se inregistreaza profituri. E drept ca aceste afaceri-portdrapel, "market-makers", forteaza inflatia. Aceasta ramane insa uimitor de scazuta, cu ajutorul taxelor si al restrictiilor la creditele pentru populatie. La fel de uimitor, respectiva populatie saraceste intr-o economie care arata infloritor.

Dar uimirea trece repede daca ne gandim la indivizi in postura de consumatori. Desi salariile cresc, increderea in consum scade. De fapt nu-i nici un paradox, preturile urca mai rapid decat se majoreaza lefurile, ceea ce face sa se ajusteze consumul - marfurile au ajuns la fel de scumpe ca-n Uniunea Europeana, pentru salarii mai e mult pana departe.

Bineinteles ca e posibil ca pentru al saptelea an consecutiv sa iei o parte din nivelul de trai si sa o denumesti crestere economica dezinflationista, dar relatia naturala arata cu totul si cu totul altfel. Potrivit lui Ludwig von Mises - cel mai de seama reprezentant al scolii Austriece de Economie - cumparand sau abtinandu-se de la a cumpara, consumatorii ii aleg pe antreprenori printr-un fel de plebiscit, zilnic repetat. Ei stabilesc cine merita sa posede si cine nu, si cat de mult merita sa posede fiecare. Votul pietei ii promoveaza pe aceia care in trecutul apropiat i-au servit mai bine pe consumatori.

Dar atunci cand capitalistii sunt numiti si nu alesi, atunci cand statul reprima preferintele consumatorilor prin intermediul taxelor, dupa care atribuie bogatia cui vrea el, lucrurile nu pot merge decat din rau in mai rau. Cand un stat controleaza intrarea resurselor prin intermediul preturilor administrate, in timp ce la iesire, preturile se pot duce oricat in sus, profiturile n-au nici o legatura cu aptitudinile manageriale. Motivul pentru care avem cea mai inalta inflatie din randul membrilor si candidatilor UE din Europa Centrala si de Est este ca avem cea mai putin dezvoltata piata. Spuneam la inceput ca dintre doua variante, s-a ales cea mai neplacuta pentru consumatori. Nici n-avea cum sa fie altfel, fiindca nu ei au ales, ci dirijorul economiei, statul.

Pentru cine a uitat, in anul 2004 votul urban s-a manifestat fara echivoc impotriva beneficiarilor de rente: baronii locali. Rezultatul de atunci a fost formularea unei dorinte: sa se treaca de la feudalismul tarziu, costumat in haine de economie de piata, la capitalismul adevarat. Mai departe, cei care au primit mandat din partea poporului - senatori, deputati, primari si consilieri - au obligatia sa nu mai deturneze, ca in alte dati, rezultatul scrutinului. Mersul liber la urne se poate transpune si in plan economic numai daca i se va restitui consumatorului libertatea de a alege.