Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când banii circulă, aflăm de la TV că sunt în mişcare. Spre deosebire de plăţile în regim de urgenţă de la Banca A la Banca B, care, dacă-s realizate vineri la 15.05, banii ajung în cont abia luni după ora 9. Sigur că plăţile urgente, cu comisioanele aferente încasate degeaba, nu se derulează prin platforma de plăţi instant a TRANSFOND, la care, în cea mai mare parte, băncile refuză să adere. Oare de ce? Ca în loc de bani în mişcare să avem bani în stagnare?
Dacă dai drumul banilor încet se poate crede că încerci să-ţi păstrezi starea, că e o tentativă de conservare a unei forme de putere, că doreşti să ai pâinea şi cuţitul. Dar nu-mi permit să dau verdicte. De aceea, consider situaţia banilor în stagnare o bizarerie.
O altă situaţie ciudată e atunci când ai trei carduri legate la acelaşi cont, care-s purtătoare de comisioane diferite la retragerile de la bancomat. Bucăţile de plastic cu cip fac cam acelaşi lucru, poţi plăti cu ele pe net şi la ATM, să achiţi la POS şi să scoţi numerar. A le comisiona diferit, în funcţie de culoare, chiar cu 1%, precum un schimb valutar pe pieţele mature, este ceva excentric. Dar explicaţia e că plasticele mai noi, cu condiţii avantajoase, au fost atribuite în urma ultimelor campanii de marketing, ca să se observe cum sunt discriminaţi clienţii vechi.
Citește pe Antena3.ro
Mai sunt situaţii când marketingul îţi dă nu doar un card nou, ca să-ţi fie mai bine, ci şi un cont. Degeaba zici să-ţi fie asimilat cardul şi contul vechi la pachetul nou. Astfel discutăm nu numai de discriminare nou-vechi, ci şi de „victorii” de marketing care umflă statisticile. Dacă te apuci să spui că în loc să ai mai multe carduri ataşate la moneda domestică, ai prefera să ţi se dea unul la contul de lire sterline, ţi se răspunde că nu se ataşează carduri la toate conturile care se deschid.
Trecând la ultima extravaganţă bancară - „Vino la noi cu salariul” - sunt persoane ce îşi varsă în contul curent nebonificat toată leafa, care nu e mică, deşi au un grad de îndatorare redus. Poate că dacă ar exista o corelaţie între finanţare şi remuneraţie, băncile ar putea să reînveţe să plătească dobânzi pasive real pozitive. Problemă ce se pune şi în cazul plăţilor lente Bancă A - Bancă B. Ce s-ar întâmpla atunci, ar creşte costurile de finanţare ale bugetului statului, pe care deja sunt supraexpuse băncile? Iată un context straniu. După ce menajele s-au supraîndatorat, fiindcă statul a crescut taxele în criză şi, implicit, s-a împrumutat mai puţin, ar fi culmea să fie găsiţi vinovaţi pentru dobânzile mari pe termen lung plătite de buget cei care nu vin cu salariul la bancă.
