Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scriam recent că Banca Centrală Europeană a decis să inunde pieţele financiare cu bani, dar că reuşita programului de relaxare monetară (quantitative easing - QE) e strâns legată de succesul planului preşedintelui Comisiei Europene (CE), Jean Claude Juncker.
Reamintesc că Juncker a discutat recent de un fond menit să subvenţioneze o serie de proiecte. Cu alte cuvinte, preşedintele CE ar dori ca banii din QE să finanţeze economia reală. Ca să poată avea efect de antrenare pentru politicile structurală şi fiscală, care, mai departe, “dezleagă” secvenţa economică. El încearcă să facă ceea ce nu a reuşit niciun preşedinte de bancă centrală pe seama îndemnurilor de a relua creditarea. Şi doreşte să se majoreze colectarea de taxe la buget ca urmare a creşterii bazei de impunere. Nu cum încearcă românii, ce se bat cu evaziunea aplicând principiul: “Dacă de la săraci nu luăm, atunci de la cine?!”.
Rezultatul favorabil al planului lui Juncker depinde mult de proiectele alese. Dar întrebarea este ce se va întâmpla dacă relaxarea cantitativă nu se materializează în iniţiative viabile? Perioada de suprarealism economic se va prelungi. Adică, chiar dacă băncile centrale remunerează cu dobânzi negative depozitele pe care băncile centrale le constituie la ele, banii tot nu vor merge în economia reală. Asta pentru că aversiunea la risc e mai puternică decât tăierea de dobândă. Antreprenorii consideră că e mai periculos ca banii să intre în economie, acolo unde mediul de afaceri e ostil din cauza măsurilor total neinspirate ale politicienilor. Din acest motiv ei preferă să-şi ţină capitalul în bănci şi să rămână fără 0,5% din el, decât să-l plaseze în economia reală şi să piardă 5%.
În fine, sunt voci care după dezbateri intense ajung la concluzia că soluţia “salvatoare” e diversificarea business-ului. Da, numai că acest lucru e dificil când toată economia e vicioasă. Şi să admitem că, printr-o minune, unele companiile identifică nişa miraculosă. Ştiţi ce se va întâmplă în momentul următor? Toată lumea va investi în acea parte îngustă a pieţei şi “felia” se va dovedi insuficientă să-i hrănească pe toţi. Iar dacă agenţii economici preferă să-şi nege aversiunea la risc şi, în loc să-şi diversifice afacerile merg pe mână unui marketing agresiv, rezultatul este acelaşi, fiindcă fiscalitatea reprimă puterea de cumpărare.
Din câte se observă, s-a ajuns în situaţia în care politica monetară - un instrument de reglaj fin - este incapabilă să salveze economiile. Ea nu creează locuri de muncă şi nu rezolvă problema antreprenorilor. Ce aveţi de gând domnilor politicieni?
