Barul de la capatul lumii

Nu, de data aceasta nu va propun o excursie in desertul mexican Coahuila, situat alaturi de un alt desert care a dat si numele unei rase de caini, Chihuahua. Acolo, la capatul unei sosele care se opreste in inima pustiului, exista un bar, o "cantina" in spaniola locala, cu un nume de neuitat, "La Ultima Oportunidad".

Nu, de data aceasta nu va propun o excursie in desertul mexican Coahuila, situat alaturi de un alt desert care a dat si numele unei rase de caini, Chihuahua. Acolo, la capatul unei sosele care se opreste in inima pustiului, exista un bar, o "cantina" in spaniola locala, cu un nume de neuitat, "La Ultima Oportunidad".

Probabil este ultima sansa a calatorului dornic sa se aventureze in pustietate de a capata ceva de baut. Asta, inainte de a risca sa dispara pentru totdeauna, asa cum li s-a intamplat unor personaje celebre in istoria Vestului Salbatic, judecatorul Crater si jurnalistul Ambrose Bierce, autorul nemuritorului "Dictionar al Diavolului". Poate si altora, ale caror nume au intrat pentru totdeauna doar in uitare.

Daca desertul cu pricina nu vi se pare a fi situat chiar la capatul lumii, putem incerca cu o carciuma, tot o "cantina" cu mult mai exotica. Ea s-ar afla pe planeta Tatooine, la marginea portului spatial Mos Eisley si poarta un nume de o banalitate incomensurabila: "Emerald Cafe", cafeneaua "Smaraldul". Orasul, construit din plastic si metal, cu multe cladiri subterane, luminat de doi sori, cunoscut drept "orasul piratilor", adaposteste faimoasa "cantina" unde canta formatia "Figrin D’an and the Modal Nodes".

Acolo se intalnesc pilotii navelor spatiale de transport si tot felul de personaje suspecte si periculoase, servite de un barman extrem de agresiv cu robotii androizi. In cantina din Mos Eisley ajung Luke Skywalker si Obi-Wan Kenobi, insotiti de credinciosii lor roboti, R2-D2 si C-3PO, si se intalnesc cu faimosul aventurier Han Solo si cu secundul acestuia, extraterestrul Chewbacca.

Dar spionul Imperiului, Garindan, ii urmareste pana la boxa 94 unde este parcata nava lui Solo: "Milennium Falcon" si asmute asupra lor o droaie de politisti militari imperiali. Dupa cateva rafale de arme futuriste, un zid se prabuseste peste politisti si nava cosmica isi ia zborul spre alte aventuri care vor culmina cu victoria asupra fortelor intunericului (in frunte cu Darth Vader!) si ceremonia recunoasterii meritelor eroilor pozitivi. Ca in basme.

Ati recunoscut, fara indoiala, mai exact din episodul de debut al serialului, din 1977, care a devenit mai apoi cel de-al patrulea: "O noua speranta", al epopeii care le-a bucurat multora dintre noi copilaria, adolescenta sau chiar maturitatea. Acum aproape trei decenii, toata lumea (pana si criticii de film) se entuziasma de originalitatea efectelor speciale, de viziunea inedita a unui univers populat de fiinte atat de diferite in aparenta de noi, pamantenii.

Secventa din barul sau "cantina" din Mos Eisley ramane unul dintre momentele remarcabile ale povestii, chiar daca acum extraterestrii ni se par cam caraghiosi, chiar daca muzica din bar suna destul de banal, chiar daca atat detaliile, cat si intreaga actiune ni se par previzibile. Imi amintesc ca m-au suparat atat deficientele danturii barmanului (ce pazesc stomatologii viitorului?), cat si discriminarea robotilor. La urma urmei, un barman ar trebui sa fie un personaj stilat si agreabil, un confident al bautorilor, o atractie pentru clientii potentiali. Nu era cazul celui din "cantina" sau cafeneaua "Smaraldul", situata, pare-se, pe undeva pe la marginea Galaxiei, nu departe de capatul lumii.

Poate ca nu mi-as fi amintit nici de localul ultimei sanse din desertul din nord-estul Mexicului, nici de cel de pe planeta Tatooine, daca nu mi-ar fi cazut sub ochi o stire induiosatoare.

Se cauta un nou proprietar (implicit si un nou barman) pentru un hotel din Birdsville, aflat in Queensland, Australia, la granita desertului Simpson. Nu e de glumit. Daca hotelul, cu bar cu tot, va fi inchis, cei 100 de locuitori ai pitorestii asezari vor fi obligati sa calatoreasca peste doua sute de kilometri pana la cel mai apropiat bar. Orase mari, precum Brisbane sau Adelaide? Peste 1.500 de kilometri distanta.

Construit in 1884, izolat, supus unei clime neiertatoare (vara, temperaturile depasesc 49 de grade Celsius), situat la capatul de nord al unui drum care traverseaza cateva deserturi, de la Marree in sudul continentului prin regiunile aride Sturt si Strzelecki, hotelul, inclusiv barul sunt pe cale sa fie abandonate. Accesibil doar vehiculelor speciale sau avioanelor particulare, Birdsville Hotel risca sa devina o amintire. Localnicii spera sa-l salveze. Banuiesc ca actualul barman este mult mai simpatic decat cel din Mos Eisley sau, cine stie, poate chiar decat omologul sau mexican.