Ma furios ca oricand, intr-un incredibil valmasag retoric in care a amestecat abil si manipulator adevaruri cu neadevaruri, Traian Basescu a reluat marti seara, la ceremonia de investitura a ministrului mediului, Korodi Attila, tema sa obsesiva: privatizarea rapida, in favoarea anumitor companii straine, a ultimelor resurse ale subsolului romanesc. Operatiune disperata, la care un stat responsabil fata de viitorime recurge doar cand e la ananghie, iar nu cand are, asa cum sustinea pana mai ieri chiar Basescu, o economie insanatosita, stabila, cu rezultate bune.
Romania, a afirmat, deci, presedintele, si aici n-a mintit, are acuta nevoie de locuri de munca. Somajul real e, intr-adevar, mult peste cel recunoscut oficial, nu se intrevad nici promisii mari investitori, care abia asteptau la granita. Dar in nici un caz solutia locurilor de munca nu e in exploatarile miniere de la Rosia Montana si Rosia Poieni (aur, cupru) sau de gaze de sist (Barlad si Dobrogea), pentru care face pe fata lobby Basescu.
Acestea abia daca vor insuma 3-4 mii de locuri in faza de organizare si cateva sute in cea de exploatare. Cantonandu-se in cedarea resurselor respective si impletind aiurea cifrele (chipurile, contractele respective ar acoperi deficitul fondului de pensii), presedintele ignora ca Guvernul are la dispozitie alte resurse uriase, de multe miliarde de euro, cum sunt evaziunea fiscala, contrabanda, trucarea achizitiilor publice etc, pentru a nu fi nevoit sa cedeze ultimele rezerve ale tarii contra unor redevente ridicol de mici, de doar 3-4%. Pana si Basescu nu neaga ca redeventele trebuie revazute: in alte tari ele se ridica la 50-60-70% din valoarea productiei.
Daca e de inteles tentativa unor companii straine de a-si maximiza profiturile pe seama economiei romanesti, nu pot fi trecute cu vederea zvonurile privind interese personale sau ale unor cercuri bastinase. Presedintele Basescu a renuntat marti seara la orice decenta politica, la orice inscriere in parametrii prerogativelor sale constitutionale, ordonand Guvernului (ce altceva inseamna din gura lui "Va cer..."?!), care-l asculta cu capetele plecate, ca niste slugi, sa semneze grabnic amintitele afaceri.
Scapandu-si de sub propriul control, Traian Basescu a avut un comportamet de lup incoltit, gata sa sfatie pe oricine i s-ar opune. Nu vreau sa dau credit afirmatiilor ca presedintele ar fi manat de interese strict personale, sau ca s-ar face presiuni externe asupra sa. Dar incrancenarea si graba lui parca panicata lui pun pe ganduri. Presedintele mai ca nu a spus ca mass-media, ca si acei politicieni din opozitie, care sunt circumspecti fata de temeinicia si corectitudinea respectivelor contracte, sunt niste sabotori nemernici, in vreme ce el si numai el e aparatorul binelui poporului.
Daca insa vom adauga ca, in chiar aceste zile, deputatul Ion Stan, vicepresedintele Comisiei de control al SRI, dar si europarlamentarul Theodor Stolojan pun la indoiala datele macroeconomice anuntate oficial (ca atare, si soliditatea si veridicitatea Bugetului de stat), apoi chiar avem serioase semnale de alarma. In masura in care mai avem un Parlament care sa aiba sub control Guvernul, acesta e dator in fata natiunii sa initieze o severa analiza, care sa inlature ceata si manipularile privind situatia reala a economiei, a finantelor tarii. Pana nu e prea tarziu.