Mişcarea "surpriză" de eliminare a Alianţei PSD-PC din Parteneriatul pentru România a fost pregătită minuţios de Traian Băsescu. În urmă cu două luni, Elena Udrea anunţa că PSD va ieşi de la guvernare peste... două luni. Era momentul când Parlamentul hotăra anchetarea ministrului Turismului.
Titram atunci în Jurnalul Naţional un articol care a confirmat premoniţia: "Coaliţia ţine până la Udrea". Când a devenit tot mai clar că acuzaţiile la adresa Elenei Udrea au consistenţe penale, liderul de facto al PD-L a dat semnalul veritabilei lovituri de stat. PSD a fost menţinut în obligaţiile coaliţiei exact cât a fost nevoie - adică până la trecerea faimosului pachet de legi şi cât să fie respinsă moţiunea de cenzură depusă de liberali. Joi, 24 septembrie, la câteva zeci de minute de la aflarea scorului (previzibil) din Parlament, Băsescu lansează tema referendumului.
Campania pentru prezidenţiale era deturnată, dar incomodul Nica redeschide discuţia despre fraudarea alegerilor. Pretext pentru declanşarea operaţiunii "Afară cu PSD!". Blitzkrieg specific pentru Traian Băsescu. Joi, 1 octombrie, guvernul pitic Boc, cu miniştri stând cu fundul pe două scaune, este eliberat de presiunea stângii.
Suntem la capătul unui drum de aproape cinci ani, perioadă în care sub diferite formule de atac preşedintele Băsescu a avut ca unică ţintă şubrezirea şi diminuarea forţei social-democraţilor. A utilizat Parchetul, cozile de topor, lideri de opinie pentru a lovi în figurile reprezentative ale stângii româneşti.
Odată schimbată conducerea PSD, a început demolarea guvernamentală (PNL, PD, PC, UDMR) pentru a-şi crea propriul partid prezidenţial şi obligându-i pe liberali să colaboreze cu PSD pentru diminuarea identităţii ideologice. Referendumul pentru suspendarea lui din funcţie a declanşat o ură feroce împotriva parlamentarismului şi a încurajat partide populiste de buzunar pentru a instiga contra democraţiei de tip european. A încercat să se delimiteze de partide, să persifleze sistemul parlamentar, lansând aşa-zise dezbateri pentru modificarea Constituţiei.
A declanşat un conflict fără precedent în Europa cu Justiţia, împingându-i pe magistraţi la grevă. Cruciadele lansate de Băsescu pentru distrugerea adversarilor politici, dar şi a instituţiilor fundamentale ale statului au însă un efect invers. Deşi a părut victorios în multe confruntări, acum, Băsescu are în faţă un număr impresionant de adversari. Este cu spatele la zid şi mai are puncte de sprijin doar în cercul restrâns al PD-L.
Criza economică astupată cu câteva insuficiente zeci de miliarde de euro din împrumuturi externe extinde şomajul spre cota catastrofei - 1 milion de oameni. Greva generală, sărăcia care împinge la disperare, anularea dialogului social, lipsa de mijloace a statului îl obligă pe Băsescu să împingă ţara spre haos. El crede că doar aşa se poate reprezenta drept omul providenţial, cel mai dintre cei... Retrăiesc ultimele luni ale regimului Ceauşescu. Flori, dansuri, lume posomorâtă, urale.
Să nu uităm că pe Ceauşescu nu l-a doborât dreapta.