Băsescu ne prosteşte iar şi iar

Parcă-l şi văd pe dragul nostru preşedinte râzând sardonic şi punându-şi duminică dimineaţă un ţuţăr să transmită naţiei ca, la ora 15 - şi-a făcut un obicei din a strica sâmbetele şi duminicile oamenilor - să-şi scoată lingura din ciorba subţire, de austeritate, şi să stea cu ochii lipiţi de televizor, ascultându-i panseurile, sofismele şi demonstraţiile câşe. Un verbiaj din care să reiasă că nu-i altul pe lume, darămite în ţară, mai abil, mai bun negociator şi mai aprig apărător al intereselor naţionale, cum, susţine el, a fost şi la recentul Consiliu European de la Bruxelles. Unde s-a dus din nou şi a angajat România pe încă 7 ani, prevalându-se de propteaua pe care i-a pus-o Curtea Constituţională, care, năucitor, i-a dar puteri cvasiabsolute, de unică voce a poporului român. Deşi Constituţia (Art. 91) stipulează că "Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern ", s.n.).

Or, şi de astă dată, la Bruxelles, Băsescu a făcut cum a crezut el de cuviinţă, fără a avea un mandat clar şi riguros, dat de Guvern, chiar de Parlament, din limitele căruia să nu-şi permită să iasă. Mai ales cu preţul unui rezultat dezastruos în plan economic şi financiar, dar şi cu grave consecinţe sociale.  Practic, la Bruxelles, Băsescu s-a înregimentat în slujba câtorva granzi ai Europei, în cap cu Germania (nu scapă uşor de datoria faţă de Angela Merkel, care l-a salvat astă vară), disociindu-se ostentativ de Grupul Prietenii Coeziunii. Adică  acele 16 ţări din care practic face parte şi România, aflate în mari dificultăţi şi care insistă că o Uniune Europeană fără o solidaritate generală şi practică e o formă fără conţinut. Traian Băsescu susţine că România a primit cu 18% mai mult decât în exerciţiul bugetar 2007-2013.
Nimic mai fals. În 2007 abia intrasem în UE şi, era de aşteptat, am primit rămăşiţe - "Tarde venientibus, ossa" - nici acelea consumate în regimul Băsescu-Boc. Or,acum, România fiind stat cu drepturi depline,  Băsescu a reuşit "performanţa" ca, ţării să-i dispară, la împărţirea Bugetului UE pe 2014-2020, circa 9 miliarde de euro, aproape un sfert, potrivit unor estimări, din totalul scăderilor pe uniune. 7 miliarde dintre acestea se volatilizează din aşteptările de fonduri pentru autostrăzi, infrastructură, mediu şi dezvoltare regională, adică de acolo unde ne frige buza mai rău şi unde subdezvoltarea înseamnă menţinerea ţării în mlaştină şi creşterea decalajului faţă de ţările mai pricopsite. La agricultură am rămas cu aceleaşi subvenţii pricăjite şi, mai rău, cu nesusţinerea programului de irigaţii. Ceea ce, de altfel, păstrând agricultura românească mult sub nivelul potenţial de producţie, avantajează net agriculturile occidentale, care au astfel asigurată piaţa de desfacere. Şi multe altele asemenea.

Ăstea-s "succesurile" obţinute de Traian Băsescu la Bruxelles. Iar dacă vom adăuga că investiţiile vor fi puse sub semnul întrebării, din cauza lipsei fondurilor interne pentru cofinanţare - fonduri care nu vor putea fi obţinute decât prin eligibilitatea unei TVA păstrată la 24% şi prin continuarea unor insuportabile măsuri de austeritate, de menţinere a salariilor, pensiilor şi celorlalte cheltuieli sociale la un nivel inadmisibil de scăzut - vom vedea că Traian Băsescu a achiesat la politici care nu au cum servi creşterii economice a României. Mai mult, "uniforma" pe care a îmbrăcat-o Băsescu este aceea a scopurilor directe ale ţărilor bogate, iar faptul că - deşi toate grupurile din Parlamentul European dezavuează acţiunile Consiliului European - preşedintele României persistă în a cere europarlamentarilor români ca, la votarea Bugetului, să se încoloneze supuşi ideilor pe care el le-a susţinut la Bruxelles dă de gândit: pe cine mai reprezintă Traian Băsescu? Chestiunea e mult prea serioasă, angajează viitorul ţării cel puţin pe termen mediu şi nu poate fi expediată în nişte ieşiri televizate duminicale. Mai mult decât chiar punctul de vedere al Guvernului, o dezbatere parlamentară apare ca oportună, dacă nu obligatorie.