Batalia pe externe

Oricat de multe si de tari ar fi impulsurile sale de lider autoritarist, Traian Basescu stia ca incidentul nu va fi trecut sub tacere. Ca el va exploda in presa din tara, mai devreme sau mai tarziu. Suntem convinsi astfel ca domnia sa a creat dinadins acest moment de stupefactie. Si nu pentru ca pozitia lui Calin Popescu Tariceanu sa nu fie facuta publica, ci pentru a transmite un mesaj...

Mitingul electoral de duminica, 19 septembrie 2005, ne-a oferit imaginea unei amicitii de nezdruncinat intre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu. Desi Craciunul este peste o saptamana, cei doi si-au facut unul altuia cadouri din saci de Mos Craciun la nivel inalt. Altfel spus, numeroase pachete si pachetele invelite in sclipici si legate cu funde sarbatoresti. Daca aveai curiozitatea sa le desfaci, riscai sa dai peste vorbe.
Vorbe goale.
Stiind insa ca relatia dintre cei doi sta sub semnul hachitelor de insuratei, vom pune intre paranteze momentul idilic de duminica si ne vom intoarce la un moment anterior, taiat mediatic de revarsarea de dulcegarii politice de la Palatul Parlamentului.
E vorba de celebrul moment de la Bruxelles.

Joi, 15 decembrie, seara. Calin Popescu Tariceanu si Traian Basescu tin o conferinta de presa comuna. In sala, jurnalisti: romani si straini.
Primul ia cuvantul Calin Popescu Tariceanu. Traian Basescu sta alaturi. Cu aerul de om gata sa explodeze la gandul ca trebuie sa fie aici, intr-o sala de la demisolul Consiliului, cand s-ar fi putut afla intr-o bodega de noapte din centrul Bruxelles-ului.
De indata ce premierul isi incheie discursul, Traian Basescu isi asuma o voce grava, nitel dramatica - vocea o stim din dupa amiaza lui 30 noiembrie 2004, cand a cerut anularea alegerilor - si, dupa ce da afara jurnalistii straini - unul sau una, de fapt - roaga sa nu se inregistreze ce va spune.
Si spune ca declaratia anterioara a lui Calin Popescu Tariceanu sa fie ignorata. Calin Popescu Tariceanu sade alaturi. Ca lovit in moalele capului.
Ce zisese Calin Popescu Tariceanu de se vazuse obligat presedintele la o asemenea mojicie, unica nu doar in istoria relatiilor publice dintre doi lideri romani, dar si in istoria aparitiilor in public a doi oameni civilizati?
Nimic deosebit.
Ceva despre o interventie a sa la reuniunea liberalilor europeni in favoarea extinderii UE catre Moldova.

Nimic deosebit, deoarece astfel de interventii fac parte din bla-bla-ul politicianismului de dincoace de Prut.
Actionand in stilu-i specific - intempestiv si brutal - Traian Basescu a dorit sa sugereze jurnalistilor ca pozitia premierului nu e o simpla nazbatie a unui ins natang intr-ale politicii externe, ci, mai mult si mai grav, e un fapt dezastruos pentru interesul national al Romaniei.
Ceri presei nationale, ramasa fata in fata cu tine, sa nu cumva sa difuzeze declaratia premierului numai daca esti convins sau vrei sa sugerezi ca publicitarea unei asemenea pozitii ar risca destramarea statului roman unitar si independent.
Oricat de multe si de tari ar fi impulsurile sale de lider autoritarist, Traian Basescu stia ca incidentul nu va fi trecut sub tacere. Ca el va exploda in presa din tara, mai devreme sau mai tarziu. Suntem convinsi astfel ca domnia sa a creat dinadins acest moment de stupefactie. Si nu pentru ca pozitia lui Calin Popescu Tariceanu sa nu fie facuta publica, ci pentru a transmite un mesaj:

Calin Popescu Tariceanu nu trebuie sa se amestece in politica externa. Si nu doar pentru ca domeniul e apanajul exclusiv al presedintelui, ci si pentru ca nu se pricepe.
Dovada?
Daca nu intervenea el acum, declaratia premierului urma sa explodeze in presa de la Bucuresti, punand in pericol insasi existenta Romaniei ca stat independent si unitar.
A fost de acord Calin Popescu Tariceanu cu aceasta apreciere?
Aparent, da.
Premierul n-a reactionat pe loc.
Dupa consumarea momentului insa, mai precis a doua zi, PNL a emis un Comunicat care reafirma sprijinul liberalilor de la Bucuresti pentru integrarea Moldovei in UE. Si in acest caz regasim un stil. Cel al lui Calin Popescu Tariceanu. Stil constand in evitarea confruntarii directe, deoarece exista riscul unei evolutii imprevizibile, dar de a nu da inapoi, punand la cale o miscare ulterioara indirecta.
Calin Popescu Tariceanu continua sa creada ca are dreptul si ca se pricepe intr-ale politicii externe.
Sa fi fost surprinzatoarea imblanzire de duminica a lui Traian Basescu semnalul ca domnia sa s-a impacat pana la urma cu aceasta pretentie?
Vom trai si vom vedea.