Becali şi Borcea, doi într-o minte

Tradiţia reprezintă uneori o povară mult prea apăsătoare pentru prezentul pricăjit cu care ne omorâm zilele. De cele mai multe ori devenim chiar caraghioşi atunci când vrem să omenim trecutul. Ieri a fost 7 mai.

Prilej pentru gospodarii cuminţi din presa sportivă să scoată de la naftalină un subiect care de 23 de ani îşi păstrează calificativul de unicat: Cucerirea Cupei Campionilor Europeni de o echipă românească, pe numele ei Steaua. În textele pomelnice compuse pe această temă se strecoară de obicei şi o mare minciună. Se tot vorbeşte despre "aniversarea" marii victorii de-atunci a fotbalului românesc şi despre sărbătorirea respectivului eveniment. Să fim serioşi! Uitaţi-vă prin preajmă şi veţi observa dumneavoastră, ca şi mine, că totul seamănă mai degrabă cu o comemorare. Cu fiecare împlinire de an măsurăm seceta din fotbalul românesc. Fiecare împlinire de an aşază o distanţă tot mai mare între netrebnicii momentului şi cei care au aflat prin proprie simţire ce este gloria. Iar dacă, uneori, mai sunt puse la cale şi ceva paranghelii sărbătoriceşti, caraghislâcul respectiv atinge, prin simplism şi sărăcire de sens, culmi ale ridicolului. Ai impresia că asişti la nunţi anapoda în cadrul cărora nuntaşii devin cu toţii gi-neri, în timp ce mireasa n-are altă şansă decât să le facă faţă. Aşa că mai bine lipsă. În acest an, parcă pentru a îngroşa şi mai mult sensul neghiob al trecerii timpului, aniversarea cu pricina face o avancronică slinoasă a unui meci Steaua - Dinamo, meci care altădată era etichetat, pe bună dreptate, ca marele derby al campionatului. Tot ceea ce se întâmplă acum anunţă de fapt marele scandal al campionatului. Fotbalul şi fotbaliştii parcă nici nu mai contează. Ies la rampă conducătorii celor două cluburi, care pun sare pe coada unui derbedeism de toată jegoşenia. Gigi Becali ameninţă că nu va accepta pe moşia sa picior de dinamovist. Cristian Borcea promite că, în acest caz, va recurge el la arsenalul de tinereţe, cel de peluzist, şi va incita suporterii stelişti până când aceştia o vor comite de aşa manieră, încât să le fie suspendat terenul. Ascultându-le declaraţiile am tot mai mult certitudinea că, deşi adversari, cei doi se întovărăşesc de minune într-o singură minte. Mai mult, am convingerea că, până ce acest articol va ajunge în faţa dumneavoastră, suporterii dinamovişti vor primi o cotă de bilete, probabil egală cu cea pe care steliştii au primit-o la meciul din turul campionatului. Şi atunci mă întreb la ce bun toată această tevatură? Răspunsul este unul singur. Fac aceşti băieţi ce ştiu ei mai bine, adică circ. Numai că circul lor creează tensiuni conflictuale extrem de periculoase în mulţimea suporterilor şi orice răbufnire are deja identificaţi autorii morali. Gigi Becali şi Cristi Borcea, doi într-o minte.