Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un vicepreşedinte de bancă a ţinut să-mi spună că greşesc când susţin că leul ar trebui să se aprecieze abia după revenirea economiei în teritoriul pozitiv, explicându-mi că banca centrală a acceptat o întărire a monedei naţionale deoarece anticipează ieşirea din recesiune. Am completat raţionamentul finanţistului spunându-i că dacă BNR se aşteaptă ca economia să crească înseamnă că e proactivă. Şi dacă îşi asumă o astfel de poziţie, atunci anticipează că vor veni investiţii străine, fir logic cu care bancherul a fost de acord.
Problema este însă dacă nu apar investiţiile pe care mizează BNR, ce se va putea spune atunci de aprecierea leului? Că Banca Naţională n-a avut o poziţie proactivă, ci una speculativă. Şi se poate merge mai în profunzime cu analiza: Pe ce se bazează banca centrală când devine proactivă? Pe o creştere economică de 0,1% în trimestrul IV 2010 faţă de trimestrul III 2010?! Din nefericire, pe un asemenea „fundament” – estimat pe date ajustate sezonier –, se poate zice doar că asistăm la o mişcare speculativă, ce ar dori să dea impresia că este proactivă. Atunci când vrei să susţii că economia a ieşit tehnic din recesiune e nevoie ca aceasta să crească timp de două trimestre consecutive, dar raportate la o referinţă „sănătoasă”, trimestrul corespunzător al anului anterior, nu trimestrul precedent ajustat sezonier, căruia i se dă brusc importanţă ca bază de comparaţie doar pentru că ajută discursul politic. Cu alte cuvinte, o majorare a PIB în trimestrul I 2011, comparativ cu trimestrul I 2010, nu-l îndreptăţeşte pe premierul Emil Boc să spună că economia a ieşit din recesiune, e nevoie de o evoluţie similară şi în trimestrul II 2011, faţă de trimestrul II 2010, pentru că în trimestrul IV 2010, faţă de trimestrul IV 2009, economia a scăzut, n-a crescut.
Dar întrebarea mai importantă este: Ce riscăm apreciindu-ne moneda dacă nu vin investiţiile străine prognozate? Să se erodeze profiturile exportatorilor, practic, să scadă una dintre puţinele surse de productivitate în PIB. Şi una e să vină guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, să aprecieze că modificări de curs de până la 3%-4% „nu trebuie băgate în seamă” şi alta e să spună viceguvernatorul BNR, Cristian Popa, sau consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, că aprecierea leului reflectă fundamentele economice. Exportatorii români, care au o slabă cultură a hedging-ului, vor interpreta că mişcarea de scădere a cursului nu mai e conjuncturală, cum le-a sugerat guvernatorul BNR, ci că rata de schimb s-a stabilizat la niveluri joase cum i-a lăsat să înţeleagă viceguvernatorul BNR, ceea ce-i va face să „scape” de euro la 4,1 lei de frică să nu se ducă mai jos. Iar mai departe, dacă în lipsa investiţiilor străine, mişcarea de apreciere a leului se va dovedi a fi una pur speculativă, de spoliere a exportatorilor, se va verifica din nou zicala că românii bat exact calul care trage, pe care l-au „biciuit” deja cu arierate şi cu majorarea TVA.
Şi pentru că tot ne pregăteşte primul-ministru psihologic de trecerea de la o fază la alta a ciclului economic, e bine să recunoaştem că, într-adevăr, suntem în tranziţie, dar nu de la recesiune, la creştere economică, ci de la stagflaţie, la slumpflaţie. Adică de la o perioadă caracterizată prin stagnarea producţiei, fără ca masa monetară să se reducă, accentuându-se dezechilibrul dintre cerere şi ofertă şi inflaţia, la una marcată de declinul economiei, în care producţia se micşorează, iar inflaţia se manifestă cu intensitate ridicată.
Recapitulăm. Forţele „progresiste” ale României s-au mobilizat să nu mai inducă percepţii negative publicului. Umplând canalele media cu optimism guvernamental, ele speră să-i atragă pe întreprinzătorii străini să aleagă România şi apoi pe baza fluxurilor investiţionale să se înregistreze creştere economică. Din păcate însă, este dificil să-i convingi pe investitori doar din vorbe, fără să scazi cota unică sau TVA.
Din perspectivă politică, Guvernul Boc pare a fi la final de drum. Iar soluţia ca politicienii să nu-şi mai erodeze imaginea în perspectiva alegerilor ar fi aducerea unui premier tehnocrat din categoria celor care susţin că aprecierea leului corespunde fundamentelor economice. Dacă „tehnicianul” din fruntea Executivului va reuşi să reechilibreze economia, meritul va fi, evident, al partidului care a stat la cârma ţării în momente grele, dacă nu, se va spune: Vedeţi, nici tehnocraţii nu pot!
Citește pe Antena3.ro
