Dinamo a debutat furtunos pe piaţa transferurilor. Puteai crede că aducerea lui Torje în Ştefan cel Mare este doar semnalul avalanşei. Numai că aşteptarea noastră a fost tratată cu răbdări prăjite.
Punctul pe EiDinamo a debutat furtunos pe piaţa transferurilor. Puteai crede că aducerea lui Torje în Ştefan cel Mare este doar semnalul avalanşei. Numai că aşteptarea noastră a fost tratată cu răbdări prăjite. Capriciosul Mansour, luat la pachet cu Torje, a zis între timp pas. Apoi, prin cantonamentul din Cipru au apărut doar nişte repetenţi la proba de joc şi un sârb pe care puşcăria l-a lăsat orfan de foştii proprietari. Ratko Butorovici, preşedintele Vojvodinei Novi Sad, şi Milan Cabrici, managerul sportiv al clubului, au fost ascunşi după ce s-a dovedit că au mituit nişte arbitri. Aşa se face că dinamoviştii caută şi acum, prin impresarul Florin Iacob, parteneri cu care să trateze transferul lui Nino Pekarici. Între timp, nepricopsiţii din umbra epoleţilor s-au grăbit se degajeze locul. Radu Ştefan şi Claudiu Niculescu au fost livraţi către Lazio Roma, respectiv Duisburg, echipe la care românii sunt deja titulari în meciuri oficiale.
Balanţa intrări-ieşiri punctează negativ capacitatea managerială a înfoiaţilor din Groapă. Iar cel care pare a fi rătăcitul-şef se numeşte Borcea. Mă întreb însă dacă va avea şi capacitatea necesară să-şi revină. Întrebarea are tâlc deoarece, de la o vreme încoace, sesizez la Borcea tentaţia de a se considera băiat mare, atoateştiutor, capabil să acţioneze fără sprijinul celor care, de fapt, l-au inventat. Borcea a fost recomandat la Dinamo de două calităţi incontestabile. Are o bună orientare primară şi este devotat necondiţionat clubului. Fotbalul este un joc. Pentru a-i pricepe cât mai bine tainele, Borcea s-a lipit de Cornel Dinu. Fotbalul este, în acelaşi timp, afacere. Borcea a intrat pe sub pielea fraţilor Becali, lideri autoritari în topul impresarilor din România. Fotbalul este diplomaţie şi sistem de relaţii. Borcea a furat cât a putut de la Nicolae Badea şi a devenit aghiotant atent pe lângă ministerialii apropiaţi clubului. Bună orientare, nu? Astfel a devenit Borcea un om important la Dinamo, astfel s-a împroprietărit el cu responsabilitatea unor decizii la club. Încercarea de a evolua în afara relaţiilor care l-au propulsat îi joacă însă feste. Nu-l mai aude bine pe Dinu, mânuieşte afacerile fără beneficul consultanţei şi ridică vocea fără cenzura prietenească a apropiaţilor. Greşelile omului Borcea nu mă interesează. Atrag atenţia doar asupra erorilor impardonabile pe care le comite managerul Borcea. Dacă se va lăsa în continuare persecutat de fudulie vor ieşi la iveală şi tensiuni care, deocamdată, ard mocnit chiar şi în sânul echipei, acolo unde subiectivismul suporterului Borcea discriminează nedrept.