Borcea şi Gigi Becali în derbiul balivernelor

Primele meciuri amicale ale lui 2009 nu au reuşit să stârnească un interes atât de mare încât să îngroape temele tradiţionale ale vacanţei.

Informaţiile seci despre scoruri, nume ale marcatorilor, alcătuirea formaţiilor şi, eventual, identificarea adversarilor nu vor avea niciodată câştig de cauză în competiţia cu subiectele preluate din bălăcăreala natală. Balivernele se vând bine şi, în consecinţă, apar pe toate tarabele, în cantităţi îndestulătoare. Culegătorii de folclor cuplează corespunzător cu interesele mercantile ale gestionarilor media. Pedanteria e falimentară. Un subiect de scandal, fie el şi mincinos,
te scoate întotdeauna. Până şi cei săraci în capul lor au realizat că nu se lipesc de popularitate dacă nu livrează marfă de tarabă. Şi, atunci, dacă natura nu-i ajută să producă conform cererii de piaţă, activează instinctual resursele producţiei artificiale.

Gigi Becali a reprezentat întotdeauna mană cerească pentru presă. Câtă vreme a veselit zglobiu prin fotbal, el a îndestulat piaţa media cu produse extrem de naturale. Acum, trist, la vreme de ananghie, se vede nevoit să-şi pună mintea la contribuţie pentru a nu dezamăgi. Ne amintim ce natural era el atunci când îşi cosmetiza limuzina ultra luxoasă cu ranga şi observăm cât de artificial este acum când vorbeşte despre vânzarea Stelei. Am urmărit imaginile filmate în decorul boieresc al palatului uzurpat prin forţa tranziţiei. Gigi vroia să pară calm şi relaxat, dar se vedea de la o poştă că naturaleţea-i era sugrumată de o regie ieftină. Spunea el că va da Steaua oricând dacă i se oferă jumătate din investiţia de 40 de milioane de euro, adică 20 de milioane. Într-o secundă şi-a mai înjumătăţit de două ori pretenţiile. Preţul vânzării a coborât la 10 milioane şi apoi la 5. Aici rolul lui Gigi s-a terminat. Surprinzător mi s-a părut însă faptul că spectacolul a continuat, la fel de penibil, prin intrarea în scenă a comentatorilor. Aceştia, complici sau naivi, au pedalat pe exploatarea informaţiei ca şi când ea ar fi fost credibilă. Trebuie să fi dus cu capul pentru a crede că Becali ar vinde Steaua la un preţ mai mic decât cel obţinut din vânzarea unui singur jucător, pe numele său Mirel Rădoi. Toată mascarada nu are decât rostul de a scuza subţirimea investiţiilor la echipă în vreme de criză.Cristi Borcea nu-l lasă nici în această situaţie pe Gigi Becali fără competitor. Fabrică şi Borcică minciuni străvezii la greu. Spune că va investi la Dinamo oricât va fi necesar pentru câştigarea titlului şi, apoi, va părăsi fotbalul. Două minciuni livrate dintr-o singură rostire. Investiţiile în echipă se situează între subţire şi deloc. Iar chestia cu abandonul este cântec de leagăn pentru fraieri. Borcea vizează într-adevăr şi chiar lacom câştigarea campionatului. Dar în acest scop poate că a suplimentat bugetul doar la capitolul pile şi relaţii. Scurtătura aranjamentelor este mai ieftină şi uneori chiar mai sigură decât campionatul în sine.