Bugetul Uniunii: avem nevoie de Royal Navy?

Submersibilul rusesc cu sapte marinari a fost salvat in largul Peninsulei Kamciatka cu ajutorul unui aparat amfibie, de tip Scorpio, care apartine Marinei britanice (Royal Navy). A fost o dovada de efort international, bazat pe colaborare si utilizarea tehnologiilor de varf disponibile (robotica) pentru aceasta gama de operatiuni.

Vazand succesul acestei operatiuni (care poate fi pusa in contrast cu dezastrul "Kursk" de acum cinci ani), nu m-am putut stapani sa ma gandesc la esecul intalnirii la nivel inalt de la Bruxelles privind adoptarea bugetului Uniunii pentru perioada 2007-2013. Au fost mai multe cauzele care au impiedicat succesul summit-ului, intre care viziuni diferite legate de dezvoltarea (adancirea) institutionala a Uniunii si reforme necesare pentru a face pietele sa functioneze mai bine in spatiul intracomunitar. Dar incapacitatea de a ajunge la un consens privind bugetul si aducerea in discutie a Politicii Agricole Comune (PAC), ca si a "rabatului britanic" au lasat un mare gust amar noilor state membre. Sa nu uitam ca pentru cele mai multe dintre noile tari membre (NTM), care au un venit pe locuitor ce merge de la circa 35% la 70% din media Uniunii, fondurile pe care le pot primi de la Uniune inseamna pana la 4% din PIB-ul lor, adica aproape 10% din bugetul national. Este vorba de sume considerabile, care pot face o mare diferenta in domeniul infrastructurii si al altor bunuri publice. In mod ironic, cateva dintre NTM au propus chiar sa se diminueze fondurile de care ar trebui sa beneficieze, dar a fost in zadar. Este regretabil ca "greii" Uniunii nu au dat dovada de magnanimitate, de viziune si solidaritate, blocand ajungerea la un compromis.

Avem nevoie oare de o operatiune ca acea intreprinsa de "Royal Navy" recent? Intr-un fel da, cel putin fiindca Marea Britanie detine presedintia Uniunii in acest semestru. Alaturi de contextul economic complicat avem si o agenda internationala incarcata tot mai obsesiv de problematica combaterii terorismului. Cu atat mai mult se cuvine ca tarile membre ale Uniunii, actorii mari ai politicii intracomunitare, sa dovedeasca ca se pot ridica la inaltimea cerintelor momentului. Adoptarea bugetului Uniunii se poate infaptui pana la finele anului daca Marea Britanie va conveni o reuniune extraordinara in acest sens, daca aspectele tehnice vor fi pregatite mai bine. Alegerile anticipate din Germania nu ar trebui sa fie un impediment. Cat priveste chestiunile de ordin principial, ar trebuie sa se tina cont de cateva aspecte. Aprobarea bugetului, la o reuniune de Consiliu, presupune ajungerea in prealabil la un acord privind distributia fondurilor; nu este firesc ca pana in ultima clipa sa se controverseze pe impartirea intre activitati numite de unii "forward" (tip R&D) si "backward-looking" (agricultura si fonduri structurale). Totodata, continuarea reformei PAC nu cred ca trebuie sa stopeze adoparea bugetului, mai ales ca se convenise deja asupra unui calendar in acest sens. De asemenea, cred ca ar fi o eroare sa se "renationalizeze" politicile agricole. Este nevoie de a continua reforma PAC, dar a o retrimite in panoplia de politici publice ce sunt prin excelenta nationale ar intensifica o concurenta nociva (neloiala) intre tarile Uniunii si ar lovi in interesele tertilor; ma refer in special la acele tari sarace ale lumii, care depind preponderent de exportul de produse agricole si care se vad cel mai mult lovite de blocajul rundei de negocieri comerciale Doha.

Cei care aduc in discutie risipa de resurse care s-ar face prin fonduri structurale si de coeziune gresesc conceptual si politic. Risipa sau utilizarea mai putin eficienta a fondurilor a existat si exista. Dar Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda au castigat mult in modernizarea lor prin aceste fonduri. In plus, ar fi mai mult decat miopie politica sa reduci din aceste fonduri, avand in vedere nevoia de colaborare si solidaritate in Uniune. Viitorul economic al Uniunii reclama mai multa colaborare, inclusiv institutionala, ca sa nu mai amintesc de necesitatea acuta de a lupta mai eficace contra terorismului, de a face fata mai bine altor pericole neconventionale - de pilda, consecinte ale schimbarii climei (cum sunt inundatiile).

Cat priveste "rabatul britanic", are sens sa fie analizata noua situatie; venitul pe locuitor in Marea Britanie, azi, este, in termeni relativi, considerabil mai ridicat decat acum cateva decenii; rata de crestere economica a fost sistematic mai inalta si somajul este jumatate fata de cel din marea parte a Uniunii. Adesea, politicieni britanici indeamna colegi ai lor din alte tari sa faca reforme conforme cu ceea ce este numit "modelul anglo-saxon". Desi aici se supraliciteaza (intrucat cele mai performante economii sunt cele scandinave, care practica "modelul social european" adaptat noilor circumstante), punctul de vedere britanic are un temei. Dar nu vad cum guvernul de la Londra poate respinge cu argumente irefutabile o discutie pe tema rabatului.

In opinia mea, Marea Britanie trebuie sa foloseasca mandatul sau de presedinte al Consiliului Uniunii pentru a incerca realizarea unui compromis privind bugetul. Reforma in continuare a PAC este justificata, dar nu este urgenta, fara de care nu se poate ajunge la un compromis. NTM asteapta o dovada de luciditate si conducere politica inteleapta in aceasta directie. Pot politicienii de varf in UE repeta isprava marinei britanice? Aceasta ramane de vazut.

P.S.: Rabatul britanic a conciliat nivelul venitului pe locuitor mai mic al Marii Britanii, de acum cateva decenii, cu ponderea mult mai mica a agriculturii in economia ei.