Bumerangul nebugetarii

Cea mai grava dintre consecintele politizarii constructiilor bugetare o constituie modul in care se rezolva problemele de dezechilibru bugetar cu ocazia rectificarilor

Guvernul se plange ca rectificarea bugetara n-a putut fi ceea ce s-ar fi dorit din cauza unei mosteniri din parta fostului guvern pesedist, care, in perspectiva alegerilor de la sfarsitul anului trecut, a facut, in scopuri electorale, promisiuni de cresteri salariale unor categorii de bugetari, fara a-si "bugeta" cheltuielile implicate.

In baza acestor promisiuni guvernamentale, noul executiv a fost obligat, la inceputul anului, sa "dea drumul" la anumite majorari salariale, desi bani nu erau prevazuti in acest scop in bugetul pe 2005, pe care guvernarea actuala, desi nu era construit de ea, a fost nevoita sa-l preia din lipsa de timp si sa-si desfasoare activitatea pe baza acestuia.

Din cauza acestor majorari salariale fara bugetare in momentul promisiunilor, bugetul acum rectificat, care a trebuit sa le includa, prevede o crestere a cheltuielilor salariale in sistemul bugetar de 20% la o crestere a cheltuielilor pe ansamblu doar de 13%, cu toate ca, spre protestul sindicatelor, partea a doua a majorarilor salariale promise pentru aceasta toamna tot de catre fostul guvern a fost acum anulata.

Ceea ce s-a intamplat nu este un lucru nou si nu s-a mai petrecut doar la trecerea de la o guvernare la alta, ci a intervenit si in timpul aceleiasi guvernari, constituind o practica in constructia si executia bugetelor postdecembriste.

Proiecte economice sau programe sociale care s-au dovedit ca nu au finantare au fost lasate demagogic in contul rectificarilor bugetare, desi se stia prea bine ca din senin bani nu vor aparea si ca, mai degraba, va trebui la rectificare sa se taie din finantari si nu sa se adauge noi finantari.

Efectele de departe cele mai grave au fost antrenate in cazul in care a fost vorba de promisiuni sociale care nu si-au gasit resurse si a caror bugetare a fost trecuta in contul rectificarilor. Este si cazul cresterilor salariale acceptate de PSD inaintea alegerilor de la sfarsitul anului trecut si a caror bugetare a ramas ca o grea mostenire pe capul guvernului actual. Efectul dezastruos al acestui gen de probleme este fie ca, in caz de neincludere a finantarii in rectificarea bugetara, cei mintiti cu promisiuni ies pe buna dreptate in strada, fie ca, in caz de includere, cheltuielile salariale sunt sporite tocmai cand, din ratiuni bugetare, este nevoie de limitarea lor. Nemaivorbind de faptul ca, daca o asemenea nevoie este asumata intr-un acord cu FMI, guvernul pe rol ajunge intre ciocanul institutiei de la Washington si nicovala sindicatelor de la Bucuresti.

Dar cea mai grava dintre consecintele politizarii constructiilor bugetare - caci, in ultima instanta, despre o politizare este vorba in cazul unor asemenea manevre - o constituie modul in care de fapt se rezolva problemele de dezechilibru bugetar cu ocazia rectificarilor. Solutia o reprezinta intotdeauna taierile sistematice din capitolul de cheltuieli de capital, adica din investitii. De unde si precaritatea dotarilor publice. De fapt si de fapt, toata "tehnologia" executiilor bugetare consta in franarea timp indelungat a efectuarii cheltuielilor de capital. Si doar spre sfarsitul executiei bugetare se mai da unda verde unor investitii pana la concurenta limitelor prevazute. Sumele care au fost obiectul suprimarilor sunt lasate in contul rectificarilor, care nu fac altceva decat sa legifereze neefectuarea unor cheltuieli.