Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru explicarea "căderii" leului au fost menţionate creşterea fulgurantă a deficitelor externe, deteriorarea structurii finanţării acestora, competitivitatea redusă a producţiei interne şi nu in cele din urmă, condiţii internaţionale tot mai rele. Sunt puţini cei care au reliefat insă contextul structural al deprecierii puternice: liberalizarea contului de capital intr-o economie cu vulnerabilităţi şi cu o dezinflaţie pornită tărziu.
Pentru explicarea "căderii" leului au fost menţionate creşterea fulgurantă a deficitelor externe, deteriorarea structurii finanţării acestora, competitivitatea redusă a producţiei interne şi nu in cele din urmă, condiţii internaţionale tot mai rele. Sunt puţini cei care au reliefat insă contextul structural al deprecierii puternice: liberalizarea contului de capital intr-o economie cu vulnerabilităţi şi cu o dezinflaţie pornită tărziu.
In Romănia expansiunea creditului bancar a fost explozivă in anii recenţi - in termeni reali de 20-30% anual. Nu execuţia bugetului public a generat starea actuală din conturile externe şi fragilitatea leului din ultima perioadă de timp. An de an, creditul către sectorul privat a insemnat peste 80%-90% din deficitul de cont curent. Intrebarea este: de ce băncile s-au angajat in acest torent de finanţare a cererii de consum şi, uneori, de investiţii. Alături de bilanţuri ce arată bine, bancherii amintesc de sisteme de prudenţialitate interne, de o evoluţie "normală" a creditului intr-o economie emergentă, care a devenit membru al UE. Sunt argumente de luat in seamă, dar ele trebuie juxtapuse altora; am in vedere creşteri salariale in ultimii ani care au fost considerabil peste dinamica productivităţii şi, mai ales, inrăutăţirea condiţiilor pe pieţele financiare (de credit) internaţionale. Necazul este că operatorii mari din piaţă (băncile) au repere individuale de evaluare a ţintelor proprii, care nu sunt puse in relaţie unele cu altele. Ceea ce pare raţional la nivel individual poate deveni periculos pentru sistem (economie).
Maximizarea profitului, fără constrăngeri, dacă este judecată din perspectiva strict individuală, poate dăuna tuturor, in cele din urmă. Apare astfel nevoia ca să existe un agent extern, care să incerce să inducă coordonare, la nevoie; să infrăneze porniri disproporţionate, pentru a se evita "eşecuri de coordonare" periculoase. Intr-o formă sau alta, asemenea acţiuni au băncile centrale prin intervenţii verbale, prin măsuri de politică monetară. Dar, coordonarea trebuie incercată şi de operatorii din piaţă. Din păcate, raţionalitatea individuală intră, frecvent, in coliziune cu raţionalitatea sistemului (conflict intre micro şi macro).
Ce se va intămpla in continuare cu leul? Mugur Isărescu a dat să se inţeleagă că se poate vorbi despre o "criză valutară". Eu cred că această expresie este prea tare. Romănia nu se confruntă cu o criză de lichiditate; nu mai vorbesc de solvabilitate. Băncile comerciale au bilanţuri solide, in timp ce execuţia bugetului public nu este scăpată de sub control. Iar reinflamarea inflaţiei nu este de mari proporţii. Şi cursul flotant are avantajele sale, deprecierea fiind un instrument de ajustare in anumite condiţii (dar el trebuie insă inclus intr-un mix optim de politică macro). Avem insă semne de nelinişte şi acest sentiment trebuie combătut pentru a nu deveni o criză de incredere. Guvernatorul BNR a vorbit despre 3 miliarde de euro fonduri speculative, care ar fi inrat in Romănia, dintre care 1 miliard ar fi ieşit in ultima săptămănă; aceste fonduri ar insemna 10% din rezervele valutare de cca 30 de miliarde euro ale Băncii Centrale, ceea ce ar părea liniştitor. Dar euroizarea puternică a economiei inseamnă că rezervele trebuie evaluate in raport cu masa monetară (dacă s-ar pierde increderea in leu, am asista la o conversie masivă a depozitelor in lei in valută, ceea ce ar exercita o presiune teribilă pe curs).
Avem nevoie de prudenţă adecvată din partea băncilor comerciale in creditarea economiei; ele trebuie să furnizeze mai mult credit pentru investiţii in defavoarea celui pentru consum. Este bine ca bugetul public să termine anul cu un deficit sub 1,5% din PIB şi cred că nici anul viitor nu este indicat să avem un deficit mai mare, chiar dacă vom avea de finanţat fonduri UE considerabile (condiţiile pe pieţele internaţionale vor rămăne nefavorabile). Trebuie să se dea un semnal că suntem conştienţi de vulnerabilităţi, că avem o conduită adecvată in politica economică. Şi trebuie rezistat la solicitări de creşteri salariale, mai ales in sectorul bugetar. Sindicatele trebuie să inţeleagă că a intinde coarda prea mult acum (fie 2008 un an electoral) inseamnă să punem benzină pe foc.
Leul in jur de 3,50/1 euro este intr-o zonă mai de confort pentru economie. Pe de altă parte, deprecieri brutale nu sunt dezirabile. O spirală preţuri-salarii trebuie evitată. Pentru a descuraja atacuri speculative sau panică este nevoie de o politică economică coerentă, la care să se ralieze operatori mari din piaţă (bănci comerciale). In fond, soliditatea sistemului financiar/bancar, a economiei autohtone, este un "bun public" aflat in grija nu numai a BNR şi Guvernului.
In Romănia expansiunea creditului bancar a fost explozivă in anii recenţi - in termeni reali de 20-30% anual. Nu execuţia bugetului public a generat starea actuală din conturile externe şi fragilitatea leului din ultima perioadă de timp. An de an, creditul către sectorul privat a insemnat peste 80%-90% din deficitul de cont curent. Intrebarea este: de ce băncile s-au angajat in acest torent de finanţare a cererii de consum şi, uneori, de investiţii. Alături de bilanţuri ce arată bine, bancherii amintesc de sisteme de prudenţialitate interne, de o evoluţie "normală" a creditului intr-o economie emergentă, care a devenit membru al UE. Sunt argumente de luat in seamă, dar ele trebuie juxtapuse altora; am in vedere creşteri salariale in ultimii ani care au fost considerabil peste dinamica productivităţii şi, mai ales, inrăutăţirea condiţiilor pe pieţele financiare (de credit) internaţionale. Necazul este că operatorii mari din piaţă (băncile) au repere individuale de evaluare a ţintelor proprii, care nu sunt puse in relaţie unele cu altele. Ceea ce pare raţional la nivel individual poate deveni periculos pentru sistem (economie).
Maximizarea profitului, fără constrăngeri, dacă este judecată din perspectiva strict individuală, poate dăuna tuturor, in cele din urmă. Apare astfel nevoia ca să existe un agent extern, care să incerce să inducă coordonare, la nevoie; să infrăneze porniri disproporţionate, pentru a se evita "eşecuri de coordonare" periculoase. Intr-o formă sau alta, asemenea acţiuni au băncile centrale prin intervenţii verbale, prin măsuri de politică monetară. Dar, coordonarea trebuie incercată şi de operatorii din piaţă. Din păcate, raţionalitatea individuală intră, frecvent, in coliziune cu raţionalitatea sistemului (conflict intre micro şi macro).
Ce se va intămpla in continuare cu leul? Mugur Isărescu a dat să se inţeleagă că se poate vorbi despre o "criză valutară". Eu cred că această expresie este prea tare. Romănia nu se confruntă cu o criză de lichiditate; nu mai vorbesc de solvabilitate. Băncile comerciale au bilanţuri solide, in timp ce execuţia bugetului public nu este scăpată de sub control. Iar reinflamarea inflaţiei nu este de mari proporţii. Şi cursul flotant are avantajele sale, deprecierea fiind un instrument de ajustare in anumite condiţii (dar el trebuie insă inclus intr-un mix optim de politică macro). Avem insă semne de nelinişte şi acest sentiment trebuie combătut pentru a nu deveni o criză de incredere. Guvernatorul BNR a vorbit despre 3 miliarde de euro fonduri speculative, care ar fi inrat in Romănia, dintre care 1 miliard ar fi ieşit in ultima săptămănă; aceste fonduri ar insemna 10% din rezervele valutare de cca 30 de miliarde euro ale Băncii Centrale, ceea ce ar părea liniştitor. Dar euroizarea puternică a economiei inseamnă că rezervele trebuie evaluate in raport cu masa monetară (dacă s-ar pierde increderea in leu, am asista la o conversie masivă a depozitelor in lei in valută, ceea ce ar exercita o presiune teribilă pe curs).
Avem nevoie de prudenţă adecvată din partea băncilor comerciale in creditarea economiei; ele trebuie să furnizeze mai mult credit pentru investiţii in defavoarea celui pentru consum. Este bine ca bugetul public să termine anul cu un deficit sub 1,5% din PIB şi cred că nici anul viitor nu este indicat să avem un deficit mai mare, chiar dacă vom avea de finanţat fonduri UE considerabile (condiţiile pe pieţele internaţionale vor rămăne nefavorabile). Trebuie să se dea un semnal că suntem conştienţi de vulnerabilităţi, că avem o conduită adecvată in politica economică. Şi trebuie rezistat la solicitări de creşteri salariale, mai ales in sectorul bugetar. Sindicatele trebuie să inţeleagă că a intinde coarda prea mult acum (fie 2008 un an electoral) inseamnă să punem benzină pe foc.
Leul in jur de 3,50/1 euro este intr-o zonă mai de confort pentru economie. Pe de altă parte, deprecieri brutale nu sunt dezirabile. O spirală preţuri-salarii trebuie evitată. Pentru a descuraja atacuri speculative sau panică este nevoie de o politică economică coerentă, la care să se ralieze operatori mari din piaţă (bănci comerciale). In fond, soliditatea sistemului financiar/bancar, a economiei autohtone, este un "bun public" aflat in grija nu numai a BNR şi Guvernului.
Citește pe Antena3.ro
