Radiografie de moment:
1) Premierul Ponta forţează un concediu medical prelungit; totuşi, în plan politic, strategia „à la turque” are doar un efect paliativ şi nu face decât să amâne o inevitabilă agonie.
2) Parlamentul este, de asemenea, oficial în vacanţă; spun „oficial” pentru că, exceptând mici sincope, neoficial e de multă vreme.
3) Guvernul, în ansamblu, încă mai încearcă să pară viu, dar respiră deja letargic sub bagheta generalului... aşteaptă probabil, oficial, schimbarea gărzii. Spun, „oficial”, pentru că neoficial garda pare a se fi schimbat deja.
4) Din când în când, câte o nouă numire din garda veche, în câte o poziţie-cheie, pe ici, pe colo.
5) În plan extern, adoptarea euro în 2019 şi criza elenă, două puncte ultrasensibile, par a fi fost amânate pentru agenda politică a toamnei... deşi ar trebui să ne mobilizeze faptul că o ţară cu un PIB per capita dublu faţă de cel al României, o ţară în care pensia medie e de două ori mai mare decât salariul mediu net al românilor, gâ- fâie tare. Or fi dorind mai-marii să le judece pe toate la rece, acum e vară, e timpul siestei, e căldură mare...
În concluzie, România pare împărţită între somnul de frumuseţe al dezinteresului (naţional) şi jocurile politice estivale de culise (uşor de pus în practică din moment ce actorii sunt şantajabili).
Pare ca şi cum România ar mai suferi o înfrângere, din nou fără a scoate vreo sabie din teacă. O frunză care pluteşte în vânt. Iar vântul convine: ridică praful, ţi-l bagă-n ochi... şi atunci „miserupismul” şi „potemkinismul” se disting mai greu.
Chiar dacă se zice că avem fix clasa politică pe care o merităm, sincer, nu sunt de acord. Totuşi, sper să ne facem cât mai repede bine.