Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu puţini sunt cei frapaţi de căderea economică din Germania în primele două trimestre ale anului (peste 5% din PIB). Germania este cunoscută ca fiind motorul UE, cel mai mare exportator de maşini şi echipamente din lume. De decenii industria germană a excelat prin invenţii şi inovaţii, având un cost unitar al forţei de muncă ce i-a permis să rămână în top; problema competitivităţii a fost rezolvată, în pofida unui nivel de salarizare tot mai înalt. În UE şi în raport cu restul lumii Germania are, în mod constant, un surplus în contul curent - care este un indiciu al forţei sale industriale, al competitivităţii (de reţinut că Germania nu beneficiază de remitente nete din export de forţa de muncă). Şi totuşi, economia Germaniei s-a comprimat puternic în această criză. O explicaţie majoră este că pieţele de export s-au comprimat pentru prima dată după al doilea război mondial. Şi, cum deschiderea economică a Germaniei este mare, impactul este sever.
Situaţia economiei germane arată că surplusuri de cont curent, o competitivitate înaltă nu sunt suficiente pentru a evita şocuri externe de amploare. Şi nici nu poate opera acum creşterea preţurilor la bunurile de capital - cum s-a întâmplat, acum câteva decenii, în criza provocată de embargoul ţiţeiului. Ascensiunea Asiei şi contracţia comerţului internaţional au erodat eficacitatea acestui instrument. Este de relevat aici situaţia economiei slovace, care este puternic dependentă de piaţa germană; ea s-a contractat în primul semestru, se pare, cu peste 5% din PIB. Fiind în zona euro, nu poate utiliza cursul de schimb pentru a compensa presiuni de competitivitate. Avem aici o lecţie: intrarea în zona euro aduce avantaje majore, dar nu este un panaceum.
Însă nu exportul diminuat acum ar provoca stagnare pentru economia germană pe termen mai lung. Deoarece capacitatea de inovare şi promovare a producţiei interne vor menţine Germania la loc de frunte în competiţia mondială. Deja firme germane fac paşi decisivi în domenii noi, precum cel al energiilor reînnoibile. Mai curând va fi un balast volumul de active toxice din portofoliile unor bănci. Curăţarea acestor portofolii va dura, astfel încât creditarea nu va incuraja o relansare economică rapidă. Iar o revenire anemică va afecta mersul economiilor UE în ansamblu.
Cazurile de mai sus pot fi contrastante cu cel al economiei româneşti, care elimină deficite externe foarte mari, ca urmare a unei ajustări fortaţe şi brutale a importului. Însă rămâne povara unor deficite bugetare induse de cheltuieli curente excesive, în condiţiile în care nu avem resurse suficiente pentru infrastructură. Iar la aceasta trebuie să adăugăm calitatea precară a ţesutului industrial autohton, productivitatea sa scăzută. Spuneam că discuţia despre schimbarea modelului de creştere trebuie să ţină cont de mijloacele de politică economică disponibile. Germania nu numai că are cea mai puternică economie din UE; ea are şi bănci ce pot finanţa o politică industrială autohtonă, universităţi de vârf, etc.
PS. Cei care arată cu degetul la bănci germane stabilind o echivalenţă cu modelul "anglo-saxon" greşesc. Activele toxice din bănci germane sunt efectul copierii unor practici promovate cu sârg de Wall Street şi City.
Citește pe Antena3.ro
