x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când economiştii vorbesc precum politicienii

0
Autor: Ionuț Bălan 09 Iun 2020 - 08:00
Când economiştii vorbesc precum politicienii


Am crezut mereu, în autismul meu, că economiștii trebuie să discute despre un excedent care să ferească bugetul de furt, de mărirea veniturilor doar în pas cu productivitatea și de diviziunea muncii în context european.

Şi tot în această cheie a ruperii contactului cu realitatea exterioară mi se părea normal ca analiştii economici să se uite pe datele statistice şi să explice că dacă inflaţia din întreaga economie este mare, dublă faţă de cea măsurată pe baza preţurilor de consum, înseamnă că economia îşi erodează productivitate şi că acest element este foarte important, deoarece sporurile de productivitate trebuie să fie superioare creşterii de venituri şi aprecierii de monedă.

Fiindcă dacă salariile cresc mai repede decât productivitate, ba chiar se majorează când aceasta din urmă scade, efectele se văd în preţuri, cum ar fi cele ale producţiei industriale.

În fine, bine că mi-am luat pastilele împotriva comportamentului schizoid, am păşit în lumea exterioară, unde am observat că economiştii nu asta fac. Ei pledează pentru solidaritatea europeană, nu pentru diviziunea muncii. Cam cum fac şi politicienii. De unde s-ar înţelege că după ce politica a mers pe calea hazardului moral şi selecţiei adverse a venit şi economia să-i dea o mână de ajutor, nu să-i dea peste mână.

Din câte înțeleg, important este - chiar dacă societatea se pauperizează în ansamblu - ca oamenii să fie egali, la fel de săraci. Așa a „evoluat” una dintre ţările prospere ale Africii, Zimbabwe, dar și una la fel de bogată din America de Sud, Venezuela.

Ar trebui să-i întreb pe economişti de ce a fost omorât Ceauşescu, dacă îi urmează fidel linia. Mai au un pic şi susţin că imperialismul se află într-un stadiu nou în care capitalul financiar-bancar a devenit forma principală de dominație și asuprire a popoarelor.

Şi cu acest prilej, poate că ar fi bine de zis că „helicopter money” e o idee care nu diferă prea mult de darea în plată. Cu menţiunea că este un compromis de neacceptat, pentru că, precum legea dării în plată, ce face opozabilă garanţia creditului, vădeşte că orice fel de comportament, oricât de vicios ar fi el, e suportat de societate şi urmările sale-s socializate.

În America orice congressman are idee de economie și e în măsură să elaboreze un proiect economic coerent. Dar marea deosebire dintre Statele Unite și UE este că în Europa puținii economiști s-au transformat în politicieni, pe când în Lumea Nouă politicienii rămân economiști.


Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de