Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In al sau Dictionar alfabetic, intitulat Un veac de spionaj, contraspionaj si politie politica, Mihai Pelin se ocupa si de cei prinsi, condamnati la moarte si executati intre 1941-1944 de regimul Antonescu, ca fiind spioni sovietici sau, cel putin, tradatori.
La inceput, parcurg cu atentie fiecare caz, infatisat succint de autor. Mai apoi imi dau seama ca e pura pierdere de timp. Numarul celor executati e destul de insemnat. Cred ca se apropie de o suta. Textele sunt insa cam aceleasi, apropiindu-se de sablon, cum, de altfel, a fost si viata celor prinsi si condamnati. Iata un exemplu: "Andrei Malai. Nascut la 1 august 1917, in Basarabia. Fiul lui Alexandru si al Dariei. Condamnat la moarte si executat pentru acte de tradare in favoarea Uniunii Sovietice in perioada participarii Romaniei la campania din Rasarit. A intampinat cu ostilitate trupele romanesti care eliberau tinutul dintre Nistru si Prut". Saracia datelor biografice izvoraste din sursele de documentare aflate la dispozitia lui Mihai Pelin: Arhivele SRI. Textele sunt, cum spuneam, intrucatva identice. Micile diferente tin de numele spionului (unii sunt romani, altii rusi), de locul de unde a fost trimis (din URSS sau din Basarabia), de misiunea asumata (de spion, de diversionist, de sabotor). Numarul celor condamnati la moarte si executati pentru tradare sau spionaj pe frontul de Est isi gaseste egalul doar in numarul celor arestati si condamnati (unii la regim de temnita grea, la fel de exterminator ca si plutonul de executie) dupa 23 august 1944, sub acuzatia de crime de razboi. Iata un exemplu: "Gheorghe IONESCU. Nascut la 25 decembrie 1888, la Braila. Fiul lui Toma si al Ioanei. Fost comisar de politie, arestat la 9 septembrie 1948 si condamnat pentru crime de razboi comise pe teritoriul Basarabiei eliberate de sub ocupatia sovietica in anii campaniei din Rasarit. A decedat la 5 noiembrie 1951, in Penitenciarul Fagaras, in timpul executarii pedepsei". Nu stim ce va fi facut concret Gheorghe Ionescu pe "teritoriul Basarabiei eliberate". Ca atare, n-avem cum spune ca l-a prins sau condamnat pe Andrei Malai. Sigur e insa ca a apartinut structurilor de represiune ale regimului Antonescu. Relatia dintre membrii structurilor de represiune si cei acuzati de tradare, sabotaj sau spionaj a fost una tipica. Membrii structurilor de represiune ii vanau pe spioni si tradatori. Asta in timpul Razboiului din Est. RASTURNARE DE SITUATIE. Dupa 23 august 1944, primii au fost, la randul lor, vanati. Nu-i exclus ca spionii si tradatorii care scapasera cu viata, deveniti eroi ai luptei impotriva ocupantului fascist, ajunsesera in Politie, Siguranta, mai intai, si in Militie si Securitate mai apoi. Rasturnari cu adevarat senzationale se inregistreaza insa in planul perceperii publice a celor doua categorii. Pana la 23 august 1944, cei prinsi si condamnati la moarte erau spioni si tradatori. Nu meritau nici macar o cruce pe mormant. Cei care ii vanasera si ii condamnasera erau Eroi. Eroii Neamului romanesc, ai Razboiului Sfant, ai Cruciadei impotriva bolsevismului. Dupa 23 august 1944, spionii si tradatorii au devenit Eroi. Eroii luptei impotriva fascismului. Eroii antonescieni au devenit, la randu-le, dusmani ai poporului, calai ai clasei muncitoare, criminali de razboi. STAND BY. Dupa venirea lui Ceausescu la Putere, data fiind antipatia fata de rusi, nici despre spioni, nici despre eroi nu s-a mai spus un cuvant. Am intrat in stand by din punctul de vedere al perceptiei publice. Prabusirea comunismului a dus de indata la o noua rasturnare de roluri. Spionii si tradatorii s-au intors la conditia lor initiala. Dupa ce au fost, timp de 50 de ani, calai, comisarii de Politie, agentii Sigurantei, jandarmii au redevenit Eroi. Pentru suferintele indurate in inchisorile comuniste au fost proclamati martiri. Pentru a ajunge la puscarie si, mai apoi, la ancheta si condamnare, a fost nevoie de militieni, ofiteri de Securitate. Timp de 50 de ani, toti acestia au trecut drept Eroi ai luptei impotriva dusmanului de clasa, pentru apararea cuceririlor revolutionare. Dupa 1989, au devenit Criminali, Ticalosi, Calai, instrumente ale opresiunii. si spionii si politistii din Razboiul Sfant sunt de mult oale si ulcele. La fel si detinutii din inchisorile comuniste si anchetatorii si gardienii. E singurul lucru sigur constant. Restul e schimbare.|
LUMEA PRIN CARE TREC
|
Veselul Hrusciov
Corectandu-mi eseul Ceausescu ajung din nou la paragraful despre zburdalniciile lui Hrusciov (foto) nimerit pe meleaguri romanesti. Si indreptand un an batut aiurea, ma gandesc: Se simtea nevoia ca dupa Stalin sa vina la manetele kremlineze un personaj situat ca stil la polul opus. Stalin se definea prin retineri majore in a iesi in public. Hrusciov era mort sa se dea in spectacol de opereta politica. Stalin era serios, posomorat si, prin asta, infricosator in lapidaritatea miscarilor sale. Hrusciov era vesel, nastrusnic, galagios, pitoresc si, prin asta, mai putin infricosator. Acelasi mecanism si-a spus cuvantul si in succesiunea de dupa decembrie 1989. Ion Iliescu era opusul lui Nicolae Ceausescu. Petre Roman contrasta rasunator cu Constantin Dascalescu. Excelenta dovada ca orice schimbare de regim incepe cu o schimbare radicala de imagine. Din nefericire, nu de putine ori schimbarea de imagine ascunde perpetuarea in realitate a politicii anterioare.
Drama balerinelor. Din lecturile de-a valma si in pripa, desprind un traseu tipic balerinelor, urmat si de interlocutoare: balerina celebra, profesoara, sefa de companie de balet. O intreb apoi pe interlocutoare daca nu cumva balerinele mari nu impartasesc o drama: aceea de a fi obligate sa se retraga in floarea varstei. Cauta sa ma convinga ca si sportivele, gimnastele indeosebi,
au in destinul lor acest moment ce poate fi de rascruce tragica. Da, replic eu, dar atletele, canotoarele, ba chiar si gimnastele, n-au inspirat pe poetii barbati.
|
|
BARFE
|
Caragiale si romanismul
De la Berlin, Caragiale (foto) duce o corespondenta bogata cu Alceu Urechia. Epistola din 25 iulie 1905 ia in dezbatere prapastia de civilizatie dintre Ardeal si celelalte doua provincii, Muntenia, mai ales. Totul porneste de la marturisirea lui A. Urechia ca iubeste Brasovul: "Cum sa nu stiu, draga Domnule, ma rog frumos, ca iubesti Brasovul si toate cele sasesti, unguresti si romanesti din Ardeal? Fara sa-mi fi spus, stiam si anume de ce". Ardealul se despartea de Romania lui 1905, nu doar prin Carpati, dar si prin granita. Prapastia dintre cele doua spatii intruchipa prapastia dintre Europa si Balcani, dintre Civilizatie si Iarmaroc: "In Ardeal ajung picioarele incaltate ale corpului european; la Bucuresti si Ploiesti etc. Sta, plin de paraziti, sangerat de scarpinatura, dar frizat - la parisienne, corpul trupului bulgaro-tiganesc, cea mai infecta si mai dezgustatoare parte a acestui bastard si ignobil tip oriental. Si sunt convins ca ai iubi si tu, cu atat mai mult, Germania, fruntea corpului care a ajuns cu picioarele pana-n Carpati, si, spre nefericirea noastra, a celor de astazi, nu a putut trece inca de mult macar pana-n Balcani". Indiscutabil, lui Caragiale ii place in Germania, vazuta ca un model de civilizatie occidentala, net superioara civilizatiei dambovitene. Printre argumentele invocate se numara si unul care tradeaza natura lirica a celui etichetat drept cinic: "Stiu ca mai iubesti florile, pe care eu nu le prea faceam haz. Afla ca acuma le iubesc si eu: m-au corupt nemtii".
|
|
NIMIC NU SE PIERDE
| |
|
|
SECOLUL AL XX-LEA
| |
|
Citește pe Antena3.ro
