x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Când licuriciul licuriceşte

Când licuriciul licuriceşte

de Ştefan Mitroi    |    31 Ian 2012   •   21:00
Când licuriciul licuriceşte

Nu mi-as fi imaginat ca-n de­mocratia noastra infrigurata, chiar inghetata bocna, se poate casca din senin o copca, iar dinantrul ei, zvarrr, un licurici! Care licurici s-a pus mintenas pe licuricit. In conditii normale licuricitul inseamna sa sari in ajutorul celor rataciti in intuneric cu bobite salvatoare de lumina. In extrasezon, adica, bunaoara, cand gerul da tarcoale si viscolul umbla ca voda prin loboda pe marile bulevarde precum si prin capatana tot mai incetosata a lui voda, licuricitul seamana, o, yes, cu datul in stamba, sau cu datul in barci, sau cu datul aramei pe fata, sau cu datul la gioale. E vorba de gioalele, ca sa nu spun piciorusele subtiri, pe care incearca sa se tina in echilibru biata realitate autohtona. In loc sa stea pe craca diplomatiei, conservandu-si pofta de licuricit pentru cauze care au legatura cu fisa postului sau, domnul licurici Gitenstein, caci despre dumnealui este vorba, se trezi licuricind anapoda. S-ar fi cuvenit sa spun ca proasta-n targ, n-o fac insa din respect pentru Benjamin Franklin, George Washington si alti mari oameni pe care tara sa de origine i-a dat lumii. Lumina pe care acestia au lasat-o in urma nu si-a pierdut si nu-si va pierde prea curand stralucirea. Licuriceala semanatorului de bobite de intuneric ne-a aruncat de tot in bezna. Adica protestatarii din Piata Universitatii sa se bucure de faptul ca nu se trage cu gloante asupra lor?! Alo, domnu mare licurici ce pretindeti ca sunteti, poate nu v-ati dumirit, totusi, in ce tara ati fost trimis la post. Oti fi incurcat biletele, ajungand in centrul Europei, in loc de Coreea de Nord sau nu stiu ce tara africana. Ni se spuse cand intraram in NATO si Uniunea Europeana, chiar alde dumneavoastra ne spuserati, ca e voie ca oamenii sa le ceara celor aflati in fruntea tarii sa plece atunci cand nu-i mai vor, taman ceea se intampla acum la noi. Ar trebui sa fie la fel ca in 1989?! Tocmai de aceea au murit atatia atunci, ca sa nu mai fie! Dumneavoastra n-ar prea trebui sa licuriciti pe tema asta. Unu, pentru ca aduce a cotcodaceala gaunoasa ceea ce spuneti. Doi, pentru ca ne gadila la tentatie sa credem ca vreti de fapt sa-l cam tineti in brate pe domnul acela care v-a primit scrisorile de acreditare, stiti dumneavoastra care. Chiar vreti sa luam de buna povestea aceea obscena cu suptul? E mai mare jena, zau asa! Si in fine, trei, daca un licurici mititel de undeva din lumea asta larga, chiar de pe la noi sa zicem, s-ar pune cu trompa lui mititica pe licuricit mici licuriceli in marea tara a licuricimii voastre, pare-mi-se ca l-ati cam trimite impachetat in tara sa de bastina. Dupa cum ar si merita. De altfel, n-as vrea sa ma intelegesi gresit, luand bietele mele randuri drept o incercare de a propune o astfel de masura si pentru dumneavoastra. Nici po­meneala de una ca asta! Vreau doar sa va menajez puterea licuriceasca, rugandu-va sa licuriciti democratic si doar in favoarea democratiei pe care am invatat-o de la dumneavoastra. In rest, ce sa va mai spun? Poate doar faptul ca iubesc America si, ca orice baiat nascut la tara, si licuricii. In special, pe aia mici!

×