Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Incheiam articolul meu de ieri cu o intrebare, indemnand cititorul sa-i gaseasca dezlegare: S-a cuibarit coruptia si in lumea clerului? Las cititorul, scriam, sa raspunda in locu-mi. Cam asta a fost dupa ce imi ingaduisem sa pun cap la cap intamplari traite si constatari amare. Reactiile abundente, sosite pe diverse cai, acasa, la Jurnalul National sau la A.M.Press, ma obliga sa reiau subiectul. Tocmai am inchis telefonul. Un coleg de armata, petrecuta la Lipova, mi-a istorisit o patanie a familiei lui legata de un preot fara suflet.
L-am avertizat ca n-o utilizez. Recoltand astfel de patanii hidoase, riscam sa ingrosam un fenomen care da oricum de gandit. Sa nu uitam apoi ca nici literatura noastra n-a ramas straina unor astfel de subiecte. Mari scriitori romani au scris pagini memorabile despre viata nu tocmai ortodoxa a unor clerici, pamflete strivitoare (ma refer aici la Arghezi sau la Vasile Voiculescu). Exista insa si un revers. Eram student cand am citit romanul lui D.R. Popescu, 'Cei doi din dreptul Tebei', si nu pot uita povestea cutremuratoare, inspirata, zice autorul, din realitate, cand horthystii rastignesc preotul roman al unui sat transilvan si-l umfla cu pompa de bicicleta varata in anus pana isi da sfarsitul.
Puscariile comuniste au fost pline de preoti iar oasele multora albesc malurile Canalului. Nu, n-avem dreptul sa uitam aceste pagini sangeroase de istorie, ale caror victime au fost si preotii. Nu inseamna insa ca jertfa acelora ingaduie opulenta unor preoti de azi care isi indeasa greu burdihanul in mertanuri de ultim tip, ca bisericile ortodoxe se pustiesc, tot mai multi enoriasi cautandu-si impacarea sufleteasca la alti duhovnici. Se reproseaza ortodoxiei toleranta. In bisericuta-chivot ortodoxa abia daca incapi. Dumnezeu e aproape, il poti mangaia pe barba si-i ceri iertare pentru pacate pe care maine le repeti. Biserica sora, catolica, se prezinta in varianta catedrala, e strivitoare, iar Dumnezeu, care te priveste de sus, puternic. De aceea catolicii sunt mai disciplinati si mai tematori fata de rigori.
Cumpararea, devenita aproape oficiala, a unor parohii, spaga data unor inalti ierarhi, viata de huzur a unor fete bisericesti sunt realitati. Ce sa insemne altceva decat coruptie? Cineva imi scrie ca batranii nu mai merg la biserica fiindca dau acolo un fel de bir pe credinta. Altcineva imi spune ca popii fac politica din usa altarului, indicand babutelor pe cine sa voteze, acesta fiind motivul pentru care puterea aloca sume frumusele clerului, iar Basescu se pozeaza intre potcapuri aurite, uitand sa-si confectioneze o mina cucernica si aratandu-se cum e, ca la crasma.
Peste drum, o vad prin geam, se afla bijuteria unei biserici din vremea Vacarestilor, refacuta de bunicul meu. Este imaginea care imi aduce liniste. Cand e slujba aici, ii trec pragul cativa batrani, aceiasi. Familii intregi tinere au trecut la evanghelisti sau la alte culte. De ce oare?
P.S. Vineri astept eventualii mei cititori la Ploiesti, la orele 12, unde lansez cele trei volume de publistica tiparite recent. Locul – Galeriile Comerciale, vis-a-vis de Palatul Culturii.
