Când preşedintele salută democraţia expeditivă

Printr-o declaraţie de presă ţinută joi 24 septembrie 2009 la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu a anunţat convocarea pentru 22 noiembrie 2009, ziua scrutinului prezidenţial, a unui referendum vizând reducerea Parlamentului la o singură Cameră şi a numărului de parlamentari de la 471, câţi sunt în prezent, la 300.
Coaliţia politico-mediatică anti-Băsescu s-a pus imediat în mişcare pentru a combate intervenţia prezidenţială.

Convocaţi de urgenţă pe televiziunile mogulilor, la care au acces la orice oră din zi şi din noapte, adversarii lui Traian Băsescu din politică şi din presă şi-au concentrat atacurile asupra următoarelor puncte:

- E o manevră electorală incorectă, dat fiind că un candidat la Preşedinţie îşi foloseşte prerogativele de preşedinte în exerciţiu pentru a obţine un câştig electoral.
- E o nouă expresie a disperării lui Traian Băsescu, tot mai conştient că va pierde alegerile.
- E un nou moment în strădania lui Traian Băsescu de a instaura dictatura.

Televiziunile mogulizate de mult nu mai respectă principiul sfânt al dezbaterii pro şi contra. Pentru comentarea intervenţiei lui Traian Băsescu au fost invitaţi cu precădere adversari ai preşedintelui. Acolo unde televiziunile s-au făcut că sunt imparţiale, s-a apelat la un truc vechi în presa partizană. Cei pro Traian Băsescu au fost copleşiţi de numărul uriaş al celor contra sau, mult mai perfid, cei pro au aparţinut administraţiei prezidenţiale, din start intervenţiile lor fiind suspectate de părtinire.

În aceste condiţii, atacurile de mai sus n-au fost supuse minimului examen critic, aşa cum se cuvine din partea unei prese puse în slujba adevărului, şi nu a unui candidat.

S-ar fi cuvenit remarcat astfel că nu numai Traian Băsescu, dar şi ceilalţi candidaţi folosesc prerogativele funcţiei lor pentru a obţine ceva câştig electoral. Nu a folosit Mircea Geoană condiţia de preşedinte al Senatului pentru a trece în ochii electoratului drept cel capabil să pună capăt grevei ilegale a magistraţilor? Nu foloseşte Mircea Geoană postura de lider al partidului de guvernământ pentru a lansa, prin intermediul lui Dan Nica, ministrul de Interne, diversiunea cu fraudarea alegerilor de Traian Băsescu?

Acuzaţia privind instaurarea dictaturii a fost susţinută, cu o mânie periculoasă pentru sănătatea sa, de Ion Iliescu. A fost un nou prilej de a sesiza că Ion Iliescu îi acuză pe toţi cei care îi sunt duşmani de a fi Nicolae Ceauşescu. Se ştie cum a sfârşit Ceauşescu, pentru că a îndrăznit să-i fie duşman lui Ion Iliescu. Să credem că domnul fost preşedinte îşi ameninţă duşmanii cu soarta lui Ceauşescu?
Greu de crezut.
Nu de alta, dar WC-ul Ministerului Apărării Naţionale, în care s-a decis lichidarea lui Ceauşescu, nu mai e disponibil lui Ion Iliescu!

Stând sub semnul chibiţărelii electorale, reacţiile coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu la intervenţia din 24 septembrie 2009 nu reuşesc să atragă atenţia asupra erorii de fond comise de Traian Băsescu prin declaraţia de presă de la Cotroceni.

Şi anume că a mai administrat o straşnică lovitură democraţiei parlamentare, singura democraţie autentică, prin pledoaria pentru democraţia expeditivă, reprezentată de adoptarea legilor prin asumarea răspunderii şi impunerea voinţei unui singur om prin apelul la referendum.

Să ne explicăm.
Deşi televiziunile au difuzat cu precădere doar fragmentul cu anunţarea referendumului, declaraţia lui Traian Băsescu e mult mai amplă. De la început, preşedintele a legat intervenţia sa de adoptarea prin asumarea răspunderii de Guvern a trei pachete de legi văzute de domnia sa drept un moment în procesul de modernizare a statului român:

"În mod categoric, ceea ce a făcut Guvernul prin asumarea răspunderii pe aceste legi care reformează sisteme din România nu este suficient. Este doar un început de reformare a statului, iar statul trebuie să fie, în ansamblul lui, parte a procesului de reformă."

Sub semnul necesităţii de a se continua procesul de reformare a statului român, domnia sa a propus imediat referendumul pentru revizuirea Constituţiei la articolele vizând Parlamentul. Aşadar, atât asumarea legilor trecute prin asumarea răspunderii, cât şi modificarea Parlamentului prin referendum sunt puse de Traian Băsescu sub semnul procesului istoric de modernizare a statului român.

Despre obiecţiile mele fundamentale la felul în care domnul preşedinte înţelege modernizarea statului român voi scrie mai pe larg în Jurnalul naţional de duminică. Să observăm însă încă de pe acum că mijloacele de modernizare a statului român sunt văzute de domnul preşedinte dintr-o perspectivă antidemocratică.