Carnatarii presei romanesti

Sorin Ovidiu Vintu a achizitionat pachetul majoritar de actiuni detinut de grupul de presa Catavencu.

Asa suna in fapt stirea pe care multe dintre ziarele de ieri au publicat-o sub o forma proaspat barbierita: Realitatea Media a achizitionat grupul de presa Catavencu.

Precizarea e mai mult decat necesara, e vitala chiar pentru a dibui semnificatiile mai largi ale unui fapt pe care noi il consideram printre cele mai importante evenimente social-politice ale primei parti a lui 2006.

Formularea cosmetizata, Realitatea Media, poate induce in eroare pe multi dintre cei tentati sa creada ca trusturile de presa din Romania turcita sunt totuna cu trusturile de presa din Occidentul luminat.

In Occident, trusturile de presa au doua note caracteristice: proprietarii, chiar si atunci cand sunt unici, raman undeva in penumbra, ambitiile lor de investitori in presa aparand public drept simplele ambitii ale unor oameni care vor sa scoata profit.

De aceea, in Occident, daca intrebi un cetatean simplu, cu greu acesta iti va putea raspunde al cui e ziarul sau televiziunea X.

Pe deplin supuse economiei de piata, trusturile de presa din Occident, deseori transnationale, lasa cel putin impresia ca asculta nu de hachitele patronilor, ci de hachitele consumatorilor de media: telespectatori, radioascultatori, cititori.

De aceea, in Occident, cu greu un cetatean simplu va putea spune ca ziarul X face politica lui Y sau televiziunea Z politica lui N.

Niciuna dintre aceste note definitorii nu se regaseste in imaginea publica a trusturilor media din Romania.

La noi, pe masura concentrarii capitalului in media, trusturile de presa apar opiniei publice autohtone drept proprietati ale unor oameni cu bani. Care, pe langa masini de lux, aeroplane, vaci de protocol si amante de receptii, au cumparat si ziare, televiziuni, radiouri. Cu jurnalisti cu tot.

Pe vremea mea - ca sa folosesc o formula de pensionar - se spunea Evenimentul zilei al lui Cristoiu, Romania libera a lui Bacanu, Adevarul lui Ticu.

Ziarele aveau, desigur, proprietari. Cei stiuti de cititori ca fiind stapanii ziarelor erau ziaristi.

Acum avem deja ziarele si televiziunile lui Sorin Ovidiu Vintu, ale fratilor Nicula, ale lui Dan Voiculescu si ale lui Adrian Sirbu.

Recent, Sorin Ovidiu Vintu i-a invitat pe cei de la Realitatea TV sa petreaca week-end-ul in insula Creta. Un patron de presa se poate preocupa ca vedetele trustului sau sa beneficieze de cateva zile de odihna pe o insula de vacanta. In acest caz, decizia o ia Consiliul de administratie si nu patronul, banii sunt gasiti din cheltuielile firmei, iar locatia e aleasa de vedete. In cazul sejurului din Creta, vedetele Realitatii TV au fost convocate de Sorin Ovidiu Vintu in persoana la hotelul in care-si petrecea vacanta.

De ce?

Sa stie intreaga Romanie ca vedetele sunt ale lui! Numai ale lui.

Sa arate opiniei publice romanesti ca tipii astia, de care se tem politicienii si oamenii de afaceri, carora li se cer autografe pe strada, sunt ai lui. Ca si masina; ca si iahtul; ca si capacul de la WC.

Asa cum Irinel Columbeanu incearca din rasputeri sa arate lumii ca adolescenta, dupa care intorc toti capul cand o intalnesc pe strada, e a lui.

Numai a lui.

Nenorocirea presei romanesti de azi, tot mai dependenta de ceea ce Lenin numea "sacul cu bani", nu consta, cum sporovaiesc unii, in concentrarea in mari trusturi de presa. Dimpotriva, un astfel de fenomen, tipic dealtfel presei occidentale, e benefic pentru presa. A trecut vremea publicatiilor razlete, legate de numele unor ziaristi. Ultimele redute au fost Gandul si Cotidianul.

Nenorocirea presei romanesti consta in faptul ca patronii trusturilor media nu sunt capitalisti, ci carnatari.

Carnatari care cred - si nu se sfiesc s-o arate cat pot de tare - ca cu bani se poate cumpara orice: talent, inteligenta, frumusete, feciorie.

Pe vremea mea, despre principalele publicatii se spunea ca exprima hachitele sau chiar interesele unor ziaristi. Ale lui Cristoiu, ale lui Tinu, ale lui Sorin Rosca Stanescu, ale lui Bacanu.

Despre principalele trusturi media de acum se spune ca exprima interesele unor patroni: ale lui Dan Voiculescu, ale lui Adrian Sirbu, ale lui Sorin Ovidiu Vintu.

Au contribuit la aceasta imagine catastrofala pentru prestigiul presei romanesti si Dan Voiculescu, care nu s-a multumit sa fie doar un om de afaceri si un mogul media, ci a tinut sa fie si lider de partid; si Adrian Sirbu, care a inclinat balanta intr-o parte si-n alta in campaniile electorale postdecembriste. A contribuit cel mai mult, decisiv chiar, Sorin Ovidiu Vintu. De aceea, stirea exacta suna: Ovidiu Sorin Vintu a cumparat grupul de presa Catavencu. Daca are bani!