Cărţile s-au întors acasă de la târg!

Dumnezeul cărţilor nu mi-a dat gândul cel bun! Am fost să vizitez Târgul Gaudeamus duminică pe la prânz. Nici vorbă să poţi sta pe îndelete în faţa cărţilor expuse, să le arăţi  dragostea  pe care le-o porţi, căci doar d-asta ai venit! Cât despre editurile prezente, e foarte dificil să-ţi dai seama când ai trecut de pe teritoriul uneia pe teritoriul alteia, deoarece eşti înghiţit de un fluviu de oameni care n-are timp să stea în loc,  înaintează mereu,  ameninţând să rupă malurile. Una peste alta, e măgulitor ,  ca scriitor ce te ştii, să vezi c-a venit atât de multă lume pentru a pipăi pe viu produsele muncii scriitorilor şi chiar scriitorii, în sens strict cultural, să ne înţelegem. Numai că balamucul este în floare. Ce se spune la un microfon se amestecă, sub impulsul bramburelii generale, cu ce se spune la alt microfon. Gornistul de serviciu, altminteri foarte simpatic, îşi aduce şi el din plin obolul pe altarul acestui dezmăţ sonor. Bineînţeles,  nu poate lipsi muzica, nu cea din paginile cărţilor, pe care încerci s-o ghiceşti cu buricele deştelor, ci muzica din megafoane. Un cor de copii se strecoară live în concert, dirijat de regizorul unei  televiziuni comerciale. De fapt, totul pare să fie comercial în această sfantă duminică a cărţii. Trebuie spus că dragii de vorbitori din faţa microfoanelor chiar spun lucruri interesante, dar cine să-i înţeleagă? Pe de-o parte, pentru că se interfereaza fără voia lui microfonul vecin, pe de alta, deoarece cei dispuşi să asculte sunt clătinaţi sistematic de suflul curgerii generale. Cu toate acestea,  lumea pare mulţumită. Nu ştiu dacă toată, organizatorii, în mod sigur, da.  Succesul  este  peste aşteptări. Despre aşteptările scriitorilor n-are rost să vorbim.  E de la sine înteles că cele mai bune cărţi ale târgului sunt cele de la editurile…Alea, tot alea, celelalte…şi  ele un pic, însă... Ziarele şi televiziunile au fost ca întotdeauna pe fază,  prezentând  evenimentele şi numele cele mai importante. Cum care nume? Cele pe care le ştim bine, elita. Ei, nu chiar toată, pentru că despre prezenţa Academicianului Eugen Simion n-am prea citit!  Nici despre cartea pe care Domnia Sa a  prezentat-o, în calitate de coordonator. E vorba de "Cronologia  vieţii literare romanesti” din perioada  postbelică, din care au apărut deocamdată primele trei volume. O carte care nu minte, care spune în întregime adevărul despre scriitorimea romană din perioada respectivă. Şi asta pentru că alcătuitorii ei lasă să se pronunţe documentele. Rămâi stupefiat citind-o! N-ai crede, ca să dau un singur exemplu, că Virgil Ierunca a publicat, în ziarul "Victoria” din 21 ianuarie 1945,  articolul " Lenin şi problema culturii”! Am credinţa că totuşi  nu din pricina asta  s-a tăcut şi se tace în legătură cu această carte eveniment.

Târgul, această duminică a cărţilor, s-a încheiat la timp, dându-le protagonistelor, cărţilor, adică, posibilitatea de redeveni ceea ce sunt, obiecte cu suflet, care au nevoie de linişte pentru a conversa pe îndelete cu sufletul celor ce le iubesc.