Castiga sau pierd angajatorii prin cota unica?!

Avand in vedere ca introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor fie din afaceri, fie din munca este insotita, din ratiuni bugetare, de masuri de compensare a golului in incasari, nu va fi vorba, pana la urma, de o relaxare fiscala, ci de o noua configurare sau structurare a fiscalitatii. Cui va fi favorabila noua structura a fiscalitatii? Comparatiile trebuie facute nu numai cu situatia din 2004, ci si cu cea care ar fi rezultat din aplicarea prevederilor bugetului pe 2005 adoptat de fostul guvern PSD-ist, dar utilizat si de actuala guvernare, buget care nu includea cota unica, dar avea in vedere reduceri importante: in impozitul pe profit (la 19%), in grila de impozitare a veniturilor (la 14%-38%) si in contributiile sociale (cu doua puncte procentuale).

In ce priveste veniturile efective din afaceri, impunerea totala va ajunge acum la aproape 25% (16% cota unica pe profit si apoi 10% la distributia profiturilor sub forma de dividende). Aceasta impunere a fost in 2004 de circa 29% (25% impozitul pe profit si apoi 5% impozitul pe dividende) si urma, in varianta bugetului PSD-ist, sa coboare la 27%. Castigurile in domeniu pentru oamenii de afaceri sunt importante dupa aplicarea noilor reglementari, dar in nici un caz nu sunt atat de spectaculoase pe cat par la prima vedere.

In ce priveste veniturile din munca, noile impuneri vor crea doua zone distincte. In zona salariilor mici, care reprezinta majoritatea, nu se vor produce nici un fel de efecte diferite fata de situatia de pana acum, prin insesi masurile luate pentru ca aplicarea cotei unice sa nu afecteze castigurile anterior obtinute efectiv de salariati. In zona salariilor superioare va fi insa mare batalie intre angajatori si angajati pentru captarea avantajelor de pe urma introducerii cotei unice de 16%, care se vor resimti sensibil in aceasta zona unde impunerea era de 25%-40%. In principiu, daca salariul negociat a fost cel net, avantajele vor fi colectate de angajator. Daca, dimpotriva, salariul negociat era cel brut, avantajele vor reveni angajatului. Infruntarea va exista pentru ca, de regula, salariile negociate sunt cele nete, in timp ce in acte sunt inscrise cele brute.

Renuntarea, din ratiuni bugetare, la reducerea cu doua puncte procentuale a contributiilor sociale este de natura a schimba substantial bilantul (pentru oamenii de afaceri) introducerii cotei unice. Pana acum, in costul total al locului de munca - integral acoperit de angajator - , peste 70% il reprezentau, in medie, contributiile sociale si doar sub 30% impozitele pe venit. Proportia reala era de peste 90% la sub 10% in cazul salariilor mici si devenea mai echilibrata (60% la 40%) doar in cazul salariilor foarte mari. In aceste conditii, abia o scadere de 2-3 puncte procentuale in impozitul pe venit putea echivala cu o reducere de un singur punct procentual in contributiile sociale in cazul salariilor medii si mari, iar in cazul salariilor mici, abia una de 8-9 puncte procentuale.

Evident, cifrele se dubleaza pentru nivelul de doua puncte procentuale in contributiile sociale. S-ar putea ca foarte multi angajatori, indeosebi dintre cei avand grosul lucratorilor cu salarii mici, sa constate, poate cu stupefactie, ca, din aplicarea cotei unice, au, la nivelul costului locului de munca, mult mai mici avantaje decat ar fi avut din diminuarea, prevazuta initial in bugetul pe 2005, a contributiilor sociale cu doua puncte procentuale!