Căşunături prezidenţiale

Pe înserate, preşedintele Băsescu s-a mărturisit iarăşi norodului moraric, înainte ca norul vulcanic să-i mânjească fruntea cu funigei islandezi. Supuşii îl aşteptaseră îndelung, doar-doar i-o mai linişti şi le-o alunga fricile felurite lăsate de viforul iernii mondiale. Când colo, realesul s-a zbârlit la "bolşevicii" din arhipelagul oranj al politicii neaoşe, cărora le-a bătut, deocamdată, obrazul. Nu şi mandatele de arestare, căci de treaba asta s-or ocupa magistraţii prinşi cu limba în "stenogramele" anticorupţilor.

"Autostivuitorul" naţiei, în graiul butanic al unui "erou" de tranziţie, s-a oţărât niţel şi la asfaltatorii cei lacomi, pe care, deunăzi, îi ţinea în braţe şi-i lăuda patriotic. Şi-aşa, din pornirea lacomă a ăstora, i-a căşunat pe vechiul tovarăş imobiliar cu nume predestinat. Culmea, dar, din supărarea băsesciană, bietul Căşuneanu s-a trezit taman la bulău şi nimeni n-a mai priceput nimic. Vasăzică, e suficient să cazi greu la ficatul bolnav al prezidentului că gata, te-a şi înhăţat telejustiţia de carnaval!

Şi-atunci, cum să nu exclami ca odinioară, asemenea filologului ieşean Constantin Balmuş, că "acest regim este cel mai ştiinţific dintre toate, deoarece despre fiecare cetăţean se strâng 500 de informaţii?" Păi, azi informaţiile respective depăşesc cu mult mia, că, deh, ăia din '50 nu aveau telefonie mobilă! Or, actualul "regim ştiinţific" nu-i altceva decât un stat poliţienesc care îşi ascultă întruna cetăţenii, cu autorizaţie ori ba, şi-n care, ca să-l citez pe imprudentul senator Cătălin Voicu, "Miliţianu' tot din câine şi din curvă e făcut".

Şi-o vorbă nelalocul ei ajunge să-ţi pecetluiască soarta în beciurile jilave, ca nu cumva interesele de partid să fie primejduite. Din nefericire, politica, la noi, e o perpetuă răfuială, mijlocită de procurori şi judecători în spectacole odioase de linşaj mediatic. În România, şi nu exagerez neam, orice demnitate publică are miros de carceră şi gust de râncezeală penitenciară. Iar politicianul îşi poartă în geantă cătuşele cu care să-şi ispăşească vina de a nu fi executat întocmai ordinele venite de sus.

Un imens arest pare azi ţara Băsescului, cu gardieni invizibili şi cu politruci chemaţi seară de seară să ne admonesteze în direct şi să ne insulte precaritatea. Cohorte de lachei s-au pornit să molfăie vorbele băsesciene, loviţi, parcă, de streche. Pe ecrane se perindă oameni şi dube, robe şi lanţuri, şi peste toate răzbate, rostogolindu-se din Deal, hăhăitul traianic atotbiruitor. Se dezbat cu patimă neînţeleasă procese şi se pronunţă, de pe poziţii partinice, verdicte, în complete de judecată încropite din călăii catodici sau eterici, într-o revărsare de ură şi intoleranţă barbare.

O ţară la cheremul serviciilor secrete şi-a procurorilor de tot felul, fără de care guvernarea sărmanului Boc s-ar duce de râpă. Care cabinet se încolonează docil şi surâzător spre palatul din Cotroceni ca să-i raporteze Comandantului Suprem epocalele izbânzi repurtate în lupta cu românii.

În curând, patrulele de jandarmi vor pleca din casă-n casă să-i deconspire pe bolnavii închipuiţi, şi ce dovadă mai bună de democraţie originală doriţi? Trăim sub teroarea interceptărilor telefonice şi-a înregistrărilor făcute pe şest, prin nasturii cămăşilor luate pe proces-verbal de delatorii penali. Statul îşi suspicionează, iată, locuitorii, asupra cărora planează implacabil prezumţia de escrocherie şi înşelăciune, în timp ce plătitorii de taxe şi impozite se plâng de abuzurile statului.

Un stat discreţionar şi incapabil să le gestioneze ghinionul de a fi români, zic ei. Nişte hoţi şi mincinoşi se vaită statul furat chiar de ai lui, şi nimic nu pare să ne vindece de neîncredere.

În ţara aceasta, cu cetăţeni pricăjiţi şi stat anemic, Traian Băsescu e ditamai suveranul, un fel de Gulliver în ţinutul piticilor. Pe cei câţiva "uriaşi", care i-ar fi putut sta în cale, i-a scurtat de cap cu ghilotina justiţiei ori cu niscaiva rapoarte ale siguranţei naţionale. După pesediştii maculaţi la cazierul judiciar, urmează "găşcuţa"... pedelistă, bănuită de nesupunere şi jocuri neloiale.

Putere absolută pentru el şi ai săi, acesta este visul băsescian şi, zău, dacă i se opune careva! Cine să-l încontreze, cine să-l înfrunte, că toţi cară în cârcă măcar un dosar compromiţător? "Dosaru' şi şantaju'" e, ce mai încolo, coloana infinită a României dintotdeauna.