Cazinou

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un bătrîn de 84 de ani, rămas singur pe lume şi locuind într-o garsonieră dublă, mare cît un teren de volei, merge seară de seară la un cazinou de cartier, unde trage trei, patru ceasuri de maneta unui automat şi pierde nişte bani. Tinerii îl socotesc ţicnit, deşi, dacă e să-i caute o pricină medicală, aceasta ar fi un excedent de sănătate.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Un bătrîn de 84 de ani, rămas singur pe lume şi locuind într-o garsonieră dublă, mare cît un teren de volei, merge seară de seară la un cazinou de cartier, unde trage trei, patru ceasuri de maneta unui automat şi pierde nişte bani. Tinerii îl socotesc ţicnit, deşi, dacă e să-i caute o pricină medicală, aceasta ar fi un excedent de sănătate.

Bătrînul o s-o mai ducă un număr bun de ani. E verde la minte, dar pentru el zilele şi mai ales serile sînt prea lungi. Oamenii cu care ar fi avut ce vorbi sînt toţi morţi ori ramoliţi. Filmele de la televizor nu-i mai spun mare lucru, cărţile, pe care ar fi fost să le citească, le-a citit de mult pe toate, iar banii, ce să facă, să-i strîngă? De ce şi mai ales pentru cine? Bani are destui. Oricum, cheltuieli mari nu are, mănîncă puţin şi cu doctorii preferă să nu aibă de-a face.

La cazinou cel puţin e lume. Şi nu orice fel de lume, ci una care-l lasă în pace, nu-l oboseşte cu discuţii prosteşti despre vreme şi politică. Apoi, la cazinou poate să comande un vin bun şi să stea cu paharul lîngă el ore întregi fără să-l sîcîie nimeni cu întrebări de local de genul "Cu ce vă mai putem servi?". Pe bătrîn, jocul îl pasionează. Puţin îi pasă de cîştig. Şi cum se întîmplă întotdeauna cu cei cărora le e totuna dacă pierd sau cîştigă, fiindcă jocul e numai un mod de a cheltui timpul, nu banii, pierde ce pierde şi apoi monedele încep să curgă la fiecare manevră a manetei, de înnebuneşte tot tineretul din sală şi se adună în jurul lui cu ochii injectaţi de invidie.

Asta e de fapt plăcerea pe care o caută bătrînul, să-i vadă pe cei tineri că-i dau atenţie, că le rămîne mintea la el şi că-l privesc cu sentimente foarte amestecate, dar intense, cînd îl zăresc că intră pe uşă. Unii îl salută de acum cu vădită simpatie şi îl iau la întrebări cînd lipseşte cîte o seară. Ne-ai speriat, tataie, îi spune un domn de vreo 50 de ani, care vine mai mult să chibiţeze decît să joace. Cînd joacă, nu-şi permite să rişte mai mult de banii de o bere, şi aia ieftină. E bine că n-ai bani, îl consolează bătrînul, altfel ţi-ai nenoroci familia. Se vede pe faţa matale că eşti vicios. Dar şi dumneata eşti vicios, i-o întoarce domnul de 50 de ani. N-ai nimerit-o, spune bătrînul, sînt doar un om singur, care nu mai aşteaptă nimic de la viaţă.

Trec anii, trec lunile-n goană, în zbor săptămînile trec, cum spune un poet, şi bătrînul e seară de seară la cazinou, de unde pleacă tîrziu, spre miezul nopţii, cu buzunarele pline cu bani. Toţi pierd, numai el cîştigă. Uneori, joacă alandala, doar, doar va pierde. Dar şi cînd mizează aiurea se aude zdrăngănitul monedelor care cad în casă şi toţi întorc capul spre el cu privirile înceţoşate de ciudă şi reproş. Îi dă Dumnezeu cui nu-i trebuie, spune un tînăr cu bube pe faţă. Iar bătrînul îl aprobă: Fiule, ai dreptate. Dar ce pot să fac, să-mi iau zilele? Întrebarea îi face pe jucători să plece ochii în pămînt. În definitiv, e un prăpădit de cazinou de cartier, unde şi cele mai mari cîştiguri tot mici sînt. Du-te, mă boule, la Nisa, îl repede domnul de 50 de ani pe tînărul cu bube, dacă vrei să te îmbogăţeşti. Ăştia ca tine pentru un pol omoară omul. Cînd tînărul părăseşte furios şi înjurînd ca un apucat cazinoul, toată lumea aplaudă, iar bătrînul zîmbeşte discret. Aşa cum zîmbesc cîteodată unii cînd se apropie de 90 de ani.