Știm puține lucruri concrete despre motivul pentru care copiii familiei Bodnariu, din Norvegia, au fost luați de acasă într-o după-amiază oarecare. Dintre cei cinci copii, unul era alăptat de către mama sa și a fost trecut brusc, fără niciun fel de avertisment, pe alt tip de hrană. Nu știm cum s-a adaptat la asta și la lipsa familiei sale. Nu știm cum s-au adaptat nici cei mai mari. NU îmi imaginez cum ar fi dacă fiica mea ar fi luată de acasă, fără niciun fel de avertis-ment. NU vreau să îmi imagi-nez ce ar simți și cât ar suferi un copil care adoarme cu părinții lui în fiecare seară și care, dintr-odată, se trezește într-o lume complet diferită, în care nu are niciun fel de repere, nu are obiecte familiare, nu are căldura cu care a fost obișnuit, nu știe unde să meargă noaptea dacă are nevoie la toaletă.
Copiii familiei Bodnariu nu și-au mai văzut părinții de câteva luni. Nu sunt primii care pățesc asta. Internetul docu-mentează zeci de astfel de situ-ații, în care familii nenumărate au fost despărțite, unele dintre ele de ani de zile, pentru moti-ve aparent minore. Copiii sunt dați spre adopție, nu se mai știe nimic despre ei, nu aflăm în timp dacă sunt bine sau nu, totul sub sloganul protejării lor.